Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Big Data este sistemul nervos al planetei “globalizate”. Este format dintr-un numar imens de sateliţi, calculatoare, smartphone-uri, tablete, GPS-uri etc. Reprezintă, în acelaşi timp, acumularea de informaţii dar şi analiza corelaţiilor dintre ele. Înseamnă capacitatea de a extrage semnificaţii din diversele informaţii. O persoană obişnuită procesează astăzi, într-o singură zi, mai multe date decât un locuitor din secolul 16 în întreaga viaţă.
Revoluţia digitală permite o imensă transparenţă - inclusiv prin Facebook sau Twitter - dar accesul la aceste date poate însemna şi posibilitatea de a realiza cu uşurinţă “profilul” anumitor persoane, de a stabili contactele lor sau hobby-urile lor. În lume, sunt aproximativ 135 de milioane de bloguri şi sunt transmise zilnic aproximativ 250 de miliarde de e-mail-uri. Atunci când pui o întrebare în motorul de căutare Google, sunt activate aproximativ 3 milioane de computere, legate în reţea şi conectate la internet.
Evident că dacă Esop ar mai fi trăit şi dacă ar fi fost întrebat despre revoluţia digitală, el ar fi răspuns că ea poate fi bună sau rea. Ea permite dezvoltări spectaculoase în domeniul medical, în domeniul tehnologic, în domeniul cunoaşterii ştiinţifice însă, în acelaşi timp, ea permite diversificarea tehnicilor în criminalitate sau invadarea, de către instituţii publice, a vieţii private.
Edgar Hoover, celebrul director al FBI, a rămas în istorie atât prin banca de date de peste 100 de milioane de amprente, dar şi prin datele pe care le-a strâns despre oamenii politici ai vremii. Scandalul actual legat de o eventuală monitorizare a telefonului cancelarului german de către servicii americane şi dezbaterile ample, recente, din Parlamentul European, pe această temă, arată că se conturează o bătălie tot mai intensă pentru sau împotriva “colonizării” spaţiului virtual.
Ce se întâmplă în România? Nu vreau să par pesimist, dar am impresia că noi suntem doar “furnizori” de inteligenţă pentru ca alţii să-şi realizeze revoluţia digitală, în timp ce la noi investiţiile vizează, mai curând, lupta cu criminalitatea şi terorismul transfrontalier sau cu traficul transfrontalier de droguri sau, indirect, controlul selectiv al vieţii private. Singurii care “beneficiază” de revoluţia digitală, la noi, sunt hackerii. Din păcate, şi performanţele individuale în domeniul IT ale unor firme româneşti (inclusiv potenţialul lor de a deveni lideri de piaţa regională) au fost subsumate bătăliei pentru contracte de stat, tot mai puţine şi tot mai dirijate.
Asistăm, deci, la o nouă împărţire a lumii, mult mai sofisticată, prin revoluţia digitală, între metropole şi colonii. Unde se va situa România? Rămâne ca noi să hotărâm...
Citește pe Antena3.ro
