Blajinii

Sunt, după credinţa şi spusa bucovinenilor, un popor creştin care locuieşte într-o ţară îndepărtată.

În unele sate bucovinene se crede că blajinii locuiesc pe malurile unor râuri mari sau lângă ostroave, în altele se spune că aceşti creştini sunt închişi pe viaţă în închisori mari şi află de sfânta sărbătoare a Paştelui numai atunci când văd pe ferestrele închisorilor, plutind pe ape, coji de ouă. Mai sunt şi unii săteni care cred că blajinii locuiesc la hotarul cu Raiul şi că în ţara lor este mereu cald. Se mai zice că blajinii nu locuiesc în case, ci trăiesc sub umbra pomilor, hrănindu-se cu fructe, că sunt oameni buni şi evlavioşi, rugându-se neîncetat lui Dumnezeu. A doua Duminică după Înviere, adică astăzi, este Duminica Tomii - a apostolului Toma (numele de origine aramaică înseamnă "geamăn"), numit şi Necredinciosul, cel care nu a crezut spusele ucenicilor, cum că Hristos a înviat din morţi, şi căruia Iisus i s-a arătat în chip aparte. În cele mai multe locuri, mai ales în nordul Moldovei, în Duminica Tomii se consideră că este Paştele blajinilor. Cine sunt exact enigmaticii locuitori ai "lumii aflate dincolo de apa morţilor", nu se ştie. Se crede doar că blajinii sau rohmanii (au mai multe nume) s-au retras din lumea celor vii şi nu mai au nimic din ceea ce numim noi existenţă pământească, pentru a se dedica exclusiv menţinerii echilibrului lumii văzute. Fără ajutorul lor, stâlpii acestei lumi s-ar nărui şi noi, cu toţii, ne-am întoarce în haos, zic bătrânii. Se spune că pentru blajini este o mare bucurie faptul că oamenii se mai gândesc din când în când la ei. 

Blajinii locuiesc la hotarul cu Raiul şi în ţara lor este mereu cald...