Euforia câştigării alegerilor din Capitală nu va ţine mult şi se va pune din nou problema că poluatorul plăteşte, aşa cum indică deja tarifele umflate de la parcările administrate de autoritatea locală în centru. Deşi e clar că poluarea mediului ambiant e legată de infrastructura inadecvată, ce n-a ţinut pasul cu dezvoltarea metropolei.
Chiar dacă bucureştenii au plătit de trei-patru ori până acum pentru a primi respectivele bunuri publice, ele li se dau cu mare întârziere şi eventual din impozitele altora, sub formă de fonduri europene.
Apropo însă de infrastructură, când aceasta se realizează totuşi, uneori în ritm accelerat, fiindcă nu a fost făcută la momentul potrivit, agenţii economici din zonă suferă şi deopotrivă consumatorii. Cu alte cuvinte, firmele au dificultăţi în transportarea mărfurilor, vânzările se derulează lent, pentru că ajung cu dificultate clienţii la punctele de comercializare, ceea ce generează un deranj general pentru business. Mai mult, persoanele din cartierele unde se execută lucrări nu îşi mai pot parca maşinile, înghit praf, e zgomot şi nu vor utiliza doar ele pasajele şi celelalte elemente de infrastructură care fac obiectul picamerelor, excavatoarelor şi betonierelor. Iată cum se poate discuta de o poluare a mediului de afaceri, nu doar a celui înconjurător. Şi aşa cum autorităţile europene pomenesc de prevenire şi reparaţii pentru situaţia când e afectată natura, acelaşi discurs ar trebuie să existe şi în privinţa mediului economic. Ca să dau un exemplu, din cauza pandemiei companiile aeriene, care oferă servicii pentru toată lumea, au primit despăgubiri, fiindcă avioanele lor au fost împiedicate să zboare. La fel e şi în cazul infrastructurii, de drumuri şi poduri vor beneficia toţi, din întregul Bucureşti sau teritoriu al României, în viitorul apropiat şi îndepărtat, dar numai cei din zonă sunt afectaţi şi pentru asta e necesar să fie recompensaţi de toţi ceilalţi.
Dar ce se întâmplă, suntem atât de obişnuiţi cu generaţiile de sacrificiu în România încât ni se pare normal ca poluaţii să fie gratificaţi doar când e vorba de mediul natural, nu şi de cel de afaceri? Mărturisesc că nu e prima oară când pun pe tapet această temă. Am făcut-o şi în mandatul precedentului primar general al Capitalei. Atunci însă, fiind vorba de un edil socialist, selecţia adversă şi hazardul moral puteau fi lesne aduse în sprijinul său. Acum, când e vorba de primarul dreptei, un succes liberal după cum s-a spus, discuţia nu se mai poate purta în aceeaşi cheie, ci mediul de afaceri trebuie pus pe acelaşi calapod cu mediul natural.