Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A venit toamna. Ştire de interes general. 1 septembrie aduce, măcar în teorie, răcoare, vânt blând şi lumină confuză cu nuanţe aurii. Meteorologii anunţă curajos un anotimp calm, cu ploi moderate, un anotimp ascultător care pare că seamănă cu definiţiile cu care eram obişnuiţi, cu clişeele ce ne ţin întotdeauna aproape de adevăruri. A venit toamna, pentru cei melancolici e bine, e exact decorul pe care îl aşteptau ca să-şi poată ascunde cu totul nesiguranţa şi dorul, ca să se cuibărească, cu tristeţe cu tot, în braţele calde ale unor crengi care încep să-şi piardă din putere. Bine ai revenit în viaţa noastră, toamnă dragă şi singuratică!
S-a născut nepoata preşedintelui. Ştire de interes naţional. Din nou, televiziunile se înghesuie pe la porţi, ca să obţină excusivităţi, imagini noi, veşti senzaţionale. Ce tare ne place uşa spitalului! E mai pasionantă ca orice studio de ultimă generaţie, e mai ofertantă ca orice transmisie de război sau de pace! Noroc că, măcar de data asta, ocazia e fericită, indiferent de comentariile răutăcioase care apar pe fundal, comentarii absurde şi lipsite de conţinut în zilele acestea în care, de fapt, tocmai pentru că nu prea avem de consemnat fapte excepţionale, ne încăpăţânăm să le fabricăm, să le peticim, să le exagerăm. Ştirea e simplă. Şi frumoasă. S-a născut nepoata preşedintelui. Felicitări şi gânduri bune!
Au venit scumpirile. Altele! Ştire de interes social. Odată cu acest început de anotimp, cresc unele taxe, pâinea va fi mai scumpă, traiul va fi mai greu. Oamenii încep să-şi facă griji, mai mult decât ieri, pentru viaţa de fiecare zi, pentru frământările de fiecare noapte, devine tot mai complicată, de acum încolo, supravieţuirea. Şi, totuşi, mergem înainte, păşind bezmetic pe drumuri necunoscute, ca nişte pioni care au căzut de multă vreme de pe tabla de şah şi care, oricât de mult s-ar păcăli, nu ştiu să găsească calea înapoi către normalitate, către siguranţă, către noroc. De fericire de ce am mai vorbi? N-are rost, cel puţin nu acum, când negurile lumii ni s-au aşezat pe umeri, nu acum, când perspectivele se închid şi se deschid în faţa noastră, batjocorindu-ne fiecare suflare.
S-au împlinit, pe 1 septembrie 2013, 18 ani de la moartea generalului Ion Eugen Sandu. Ştire de interes personal. 18 ani! Nu-mi vine să cred! Un mare prieten şi un mare om, cum n-am mai cunoscut vreodată, o fiinţă care, plecând dintre noi, a lăsat un gol care nu se va umple cu adevărat niciodată. Nenea Sandu. Aşa îi spuneam, împreună cu nepoţii mei, când eram copii şi ni se părea că ei, cei mai dragi şi mai puternici dintre prieteni, nu pot dispărea pentru totdeauna din vieţile noastre. Şi, totuşi, moartea există. Şi loveşte acolo unde ne doare mai tare. Mi-e dor de Ion Eugen Sandu, chiar dacă a dispărut când eu aveam numai 5 ani. Şi mi-e drag de amintirea sa ca de amintirea familiei mele întregi, din care simt că a făcut şi dânsul parte.
