Calea inimii spre… Dumnezeu

"A ne oferi propria viata in dar presupune stradania de a o sanctifica prin iubire, devotament si ajutor dezinteresat. Aceasta este calea inimii spre Dumnezeu. In acest fel, viata domestica devine o forma de veneratie si o sursa de bucurie. Atunci cand incercam sa-i inaltam pe altii suntem inaltati si noi prin acest proces. Astfel, actul de a darui se intoarce spre cel care daruieste, deoarece nu exista vreun altul caruia i se daruieste ceva. Orice suras sau gand binevoitor constituie, deci, o actiune spirituala si vine atat in beneficiul propriei persoane, cat si al lumii intregi", spune David Hawkins in cartea sa, "Ochiul Sinelui de care nimic nu se poate ascunde".

Unele dintre cuvintele citate mai sus pot parea bombastice sau pretentioase, poate prea "mari", mai ales pentru civilizatia postmo­dernista, care gaseste in trairea coti­diana mizera o expresie autentica a fiintei. Stiinta spirituala – pe care o preda si Hawkins – spune ca noi putem depasi conditia umana obisnuita, ca putem cunoaste stari ale constiintei cu mult superioare celor pe care le obtinem mancand, band, facand dragoste sau alergand dupa realizari marete. Una dintre cele mai elevate si mai frumoase cai catre inima lui Dumnezeu este "calea daruirii", daca pot spune asa, si este calea aflata la indemana oricui in existenta cotidiana! Orice daruim ne daruim noua insine. Oricui i-am darui ne daruim noua. Sa observam ca "a darui" nu inseamna neaparat a-i da altui om un cont gras, nici a face lucrurile in locul lui, nici a munci pentru cel lenes, nici a ne sacrifica pentru o recompensa divina. "Calea darurilor" este calea intelegerii si a motivatiei iubitoare. Calea darurilor nu se regaseste intr-un spital, in care asistenta iti zambeste dragalas dupa ce i-ai strecurat ceva in buzunar. Nu se regaseste acolo unde dai pentru a primi ceva in schimb. Nu se regaseste in motivatiile obisnuite ale vietii, in care domina schimburile, conditiile si asteptarile omenesti.

Calea catre inima lui Dumnezeu este calea darurilor simple si neconditionate. Recompensa este pur spirituala; simpla bucurie izvorata din actul daruirii este mai presus de orice obiect, simpla bucurie ce acompaniaza surasul binevoitor sau gandul bun devine darul, dar si recompensa imediata, automata a celui care daruieste. Este vorba aici despre recompensa subtila, dar instantanee pentru orice daruim.

Insasi starea de bucurie pe care o traim prin actul daruirii este expresia profunda, autentica, spirituala si divina a darului. Este ceea ce primim in vreme ce daruim in timp real. Iata de ce, orice dar am face vreodata, va fi in beneficiul nostru imediat, ca si in al celui care-l primeste gratie bucuriei sau a starii de bine pe care o simtim. Daca suradem in sila, sila e-n noi, acesta-i darul, daca se poate numi dar, pentru altul si pentru noi. Sa daruim cu bucurie fie un suras, fie un gand bun, fie un cuvant, o incurajare, un banut, o bucata de paine sau orice altceva; iata care-i taina darurilor. Sentimentul nostru este si motivatia actului daruirii. De aceea, unii pot da lucruri si bani, bogatii si palate, dar – daca motivatia lor nu este frumoasa si nu atinge inima – beneficiile darurilor nu sunt nici ele prea frumoase. Altii zambesc cu toata inima oricui le iese in cale, sunt intotdeauna plini de bunavointa si de calm si tocmai prin aceasta ei sunt pe calea inimii catre Dumnezeu. Viata de zi cu zi este, din acest punct de vedere, o oportunitate pentru noi toti, caci alegand sa daruim mereu bunavointa si bucurie celor din jur este tocmai modul in care ne dam noua insine bucurie si bunavointa. Daca avem dubii in privinta alegerii "cand, cui si ce sa daruim", se intampla pentru ca ingredientul spiritual autentic al darurilor lipseste. Un dar adevarat este intotdeauna facut cu inima deschisa, iar semnul indubitabil al faptului ca-i un dar este chiar starea de bucurie sau starea de bine ce acompaniaza actul daruirii. Acesta-i beneficiul spiritual al oricarui dar adevarat si in el, in darul adevarat, fiinta noastra isi gaseste calea catre inima lui Dumnezeu! Asadar, un dar este chiar dar atunci cand simtim bucuria de a-l face. Iar daca o simtim suntem in clipa aceea pe calea inimii catre Dumnezeu…