Liderii lumii au tendinţa să fie mai curând reacţionari decât previzionari. Ei se strâng să-şi transmită unii altora şi dimpreună întregii luni propriile experienţe recente, proiectându-le drept evoluţii viitoare. Mohamed A. El-Erian, consilier economic principal al Allianz şi fost preşedinte al Consiliului Global pentru Dezvoltare al preşedintelui american Barack Obama, dădea recent ca exemplu cele două forumuri Davos de dinainte de criza globală a anului 2008: ambele cu ton optimist, ambele refuzând să accepte ideea că lăcomia financiară va arunca lumea în recesiune, fapt confirmat abia la Davos-ul din ianuarie 2009. Istoria se repetă. În februarie 2018, după cel mai puternic trimestru din ultimele decade al creşterii globale, delegaţii Davos anunţau la unison o “creştere sincronizată”, sub semnul celei de-a patra revoluţii tehnologice. Dar - notează El-Erian - aceiaşi delegaţi nu au dat atenţie faptului că majoritatea economiilor înregistrau factori de creştere unici.
Anul acesta, pare că starea de spirit de la Davos a fost mult mai sumbră. Liderii au anunţat că lumea intră într-o decelerare a economiei cauzată de “scăderea sincronizată” a creşterii globale. Dar, din nou - susţine El-Erian -, liderii “nu fac distincţia între factorii unici, al căror impact este temporar şi în mare măsură reversibil”. Din nou, liderii lumii extrapolează evoluţiile viitoare bazate excesiv pe ceea ce tocmai s-a întâmplat. Temele-vedetă ale anului 2019 şi consensul general de la Davos sunt intensificarea conflictului comercial dintre China şi SUA şi continuarea Brexit, chiar şi în varianta hard-Brexit (fără acord). Puţini au luat însă în calcul posibilitatea ca Beijingul să aleagă - ca şi în alte situaţii - o cale detensionată de lucru cu Casa Albă. Iar Brexit-ul “instabil” şi poate chiar şi organizarea unui nou referendum britanic devin o probabilitate din ce în ce mai mare din moment ce Londra nu reuşeşte să găsească modalitatea de a divorţa de UE.
Concluzia este că, în timp ce reuniunea de la Davos ar trebui “să propună în mod activ scenarii alternative pentru chestiuni serioase”, delegaţii se limitează doar la a extrapola viitorul din ceea ce tocmai s-a petrecut, iar asta “îi conduce pe trasee false”, după cum analizează economistul Mohamed A. El-Erian. Cine nu-şi cunoaşte istoria riscă să o repete, dar “traseele false” apar când cauţi viitorul în trecutul recent.