Când puterea li se urcă la cap

Senatoarea Cristiana Anghel a dat, ieri, de două ori cu bâta în baltă. Întâi a sărit la jurnaliştii care au întrebat-o pe bună dreptate de ce este „mai specială” decât milioanele de români, pensionari sau viitori pensionari din ţara asta. În loc de un răspuns argumentat, „reporterul deplasat” a primit ameninţări directe: „Chiar vreți să spun un lucru? Noi, parlamentarii, dacă am vrea, am putea să vă cerem și dvs. să vă spuneți sursele de finanțare și cred că mulți dintre dvs. n-ați fi bucuroși să aflați sursele de finanțare și să vă spuneți veniturile pe lună. E una să faci gălăgie pentru un parlamentar care ia 1.000 de euro și alta când ai 7-8.000 de euro pe lună”.

De la jurnalişti, învăţătoarea ajunsă senator al României şi-a vărsat oful pe ciobanii veniţi să protesteze. Într-un dialog greu de imaginat, mai ales de la un cadru didactic, dascălul Cristiana Anghel a urlat, imaginându-se probabil la catedră, la unul dintre protestatari: „Ești prost?”.

O mostră de atitudine care ne arată clar de ce nu merită unii - sper că nu toţi - dintre parlamentarii României nu pensii speciale, nu privilegii şi sporuri de toate felurile, ci nici măcar să umble pe holurile unei instituţii atât de importante într-o ţară democratică. De-a lungul timpului, aleşii neamului ne-au obişnuit cu mostre de tupeu greu de imaginat. Autointitulaţi „mici dumnezei”, cei mai mulţi dintre ei habar nu au de ce sunt acolo, care le este fişa postului şi în ce fel ar trebui să-i răsplătească pe cei care care i-au trimis acolo.

Mărturisesc că de la Cristiana Anghel nu mă aşteptam la mai mult. Atât poate, atât dă. Tocmai de aceea nu mizez pe vreo demisie de onoare. I-aş reaminti însă răspunsul ciobanului pe care l-a făcut prost: „Suntem proști toți, doamnă, toți”. Că v-am votat!