Cantonamentul de iarnă creează frisoane la Cotroceni

Matelotul prezidențial și-a atârnat din nou discursul de pupitrul Cotrocenilor. Dar, contrar obișnuinței, abonatul prime-time nu și-a mai lăbărțat hă-hă-iala la microfon. Omul și-a căznit la greu colarezul pentru a perora pe două teme. Accidentul aviatic din Apuseni și acțiunea de dezăpezire. Iar ideile, puține și fixe, n-aveau a surprinde pe nimeni. Chiriașul din Deal a călcat în picioare rigoarea instituției pe care o (mai) reprezintă, luându-și la purtare doar partizanatul politic. Idiferent de tema abordată și de realitatea de fapt, Băsescu a fost călăuzit de un singur gând, o singură voință. A atacat cu mânie proletară opoziția, pe de o parte, iar pe de altă parte și-a apărat ”ministerele” care-i protejează rău-făcătura și care-i furajează apetitul dictatorial.
Acțiunea de dezăpezire a reprezentat, în opinia primarului de la Cotroceni, un eșec al guvernului Ponta și nimic mai mult. Vorbind parcă din amintiri, amintiri care-l persecută din vremea când era primar al Capitalei, Băsescu acuza contractele cu firme clientelare. Această acuzație, venită din partea oricărui alt înscris la cuvânt, putea stârni audiența. Dar omului din Mihăileanu, omului cu mult astfalt în carieră, omului cu salarizați politici în administrația prezidențială și cu odrasle salarizate de Luxten, îi trebuie mult tupeu pentru a Cășuna pe paiul din ochiul altora.
Nesimțirea și, mai mult decât atât, cinismul au atins cote maxime în abordarea problemelor legate de accidentul aviatic din Apuseni. Au murit oameni acolo. Au murit oameni cu zile. Dar regretele nu l-au împovărat nicicum pe președinte. Pledoaria lui Băsescu nu a avut decât un singur scop. Să-l apere necondiționat pe Marcel Opriș, șeful secreților de la STS, cel bănuit că ar sluji timpanul prezidențial. Spunea Băsescul că Opriș nu e politician, este general de carieră și, în consecință, merită un alt tratament. Aș vrea să învăț ce-i respectul pentru înalt-gradați. Dar n-am nici o pornire în acest sens când realizez că președintele a livrat astfel de grade mai des decât bacșișurile pe la ospătari.

Am aflat din presa străină că am ajuns să avem vreo șapte servicii secrete. Ceaușescu întemeiase doar cinci. Gândind el, Ceaușescu, că unul singur ar putea să trădeze. Fiind mai multe, și chiar concurente, s-a creat premisa ca ciripitorii să se toarne între ei dacă ar fi apărut tentația trădării. Oare să fi învățat câte ceva Băsescu, cel cu șapte servicii, din lecția ceușistă?
Poza pe care a făcut-o Băsescu în apariția de la Cotroceni a fost mult mai convingătoare decât pledoaria acestuia. Dacă ar fi fost slujit de purul adevăr, președintele ar fi fost mult mai destins. Discusul scrâșnit și grimasa fieroasă mă duc însă cu gândul în altă parte. Băsescu poate fi victima unor serioase îngrijorări. Oare să fie el pândit de apropierea a oarece deconturi? Nu știu. Cert este un singur lucru. Cantonamentul de iarnă creează frisoane la Cotroceni.