Cât mai suntem, cât mai sunt, mângâiaţi-i pe părinţi

'Enigmatici si cuminti,/ Terminandu-si rostul lor,/ Langa noi se sting si mor/ Dragii nostri, dragi parinti.' 'Ruga pentru parinti', Adrian Paunescu.

Am curajul sa rostesc apasat ca aceasta poezie, ca si 'Repetabila povara', sunt cele mai formidabile bijuterii literare pentru parinti, greu de egalat. 'Cheama-i Doamne, inapoi,/ Ca si asa au dus-o prost/ Si fa-i tineri cum au fost,/ Fa-i mai tineri decat noi./ Pentru cei ce ne-au facut,/ Da un ordin, da ceva,/ Sa-i mai poti intarzia,/ Sa o ia de la inceput.'

Parca iti zboara inima din colivia pieptului si se preling lacrimile pe obraz fara sa le poti zagazui. O astfel de poezie fantastica nu se putea naste decat printr-o intamplare senza­tionala. Se ispravise unul dintre spectacolele Cenaclului, mijeau zorile si, ca de obicei, dupa maratonul de cantec si poezie, poetul n-avea somn. Adrian Paunescu, prin toata fiinta lui, se afla mereu la punctul de fierbere. 'Andrei, ia o foaie de hartie si un pix si scrie ce-ti dictez!' Si tulburator au inceput sa curga strofele rugaciunii pentru parinti. 'Andrei, da-mi poezia sa-mi arunc ochii pe ea!' Au mai schimbat doua cuvinte si a mai adaugat vreo trei virgule.

'Chemati-l pe Hrusca sa faca melodia.' A coborat scarile motelului, cu ochii carpiti de somn neinceput, Hrusca. Pornirile de har ale Poetului n-au avut niciodata frana de mana. Si, Stefan Hrusca a inceput sa ciupeasca corzile chitarei. Desi cu genele abia departate, talentul lui Hrusca nu era somnolent. Si melodia a iesit frumoasa. 'Bravo, Hrusca, hai sa o inregistram.' Clatinandu-se de somn, Hrusca a incercat o eschiva. 'Boss, lasati s-o inregistram maine di­mi-neata, mai si finisez melodia, ca iese mai bine.' Adrian Paunescu l-a fulgerat cu o privire care nu mai lasa loc de nici o taguiala. Si au inregistrat melodia pe casetofon. Innebunit de somn, Hrusca a pornit spre dormitor bolborosind. 'Inregistram maine dimineata o varianta mai buna.'

Si s-a facut ora 8:00, iar soferul autocarului a purces sa incalzasca motorul. Poetul l-a intalnit pe Hrusca si i-a spus: 'Care-i ma varianta mai buna pe care ai scos-o acum, dimineata?' Balaiul cantaret s-a albit ca foaia de hartie. 'Boss, sunt disperat, am uitat cantecul de tot.' Rasul lui Adrian Paunescu a tunat, mai sa darame Muntele Pietricica unde, de cu seara, avusese loc spectacolul Cenaclului. 'Ia asculta, ba, Hrusca, bine am facut ca am inregistrat in miezul noptii cantecul ca, dupa tine, o luam de la zero.' 'Au platit cu viata lor/ Ale fiilor erori,/ Doamne, fa-i nemuritori,/ Pe parintii care mor.'