Pun pariu că, fie și numai după ce veți fi citit titlul acestor însemnări, o să mă luați din scurt: ,,Iar despre procurorul Mircea Negulescu?! Nu știi că l-au trimis la Câmpina? Și, cu asta, basta! Rămâne cum s-a vorbit.’’. Ei bine, tocmai de asta nu vreau să rămână ,,cum s-a vorbit’’! Adică nu vreau să fac (și să facem) jocul perfid al CSM-ului, clasând acest caz revoltător încă înainte de a-l fi analizat așa după cum o merită făptuitorul și părtașii lui. Pentru că, așa cum au remarcat semnificativ de mulți oameni de bună credință, cazul procurorului Mircea Negulescu - pe care DNA, cu directa complicitate a CSM, vrea să îl mușamalizeze,transformându-l într-o știre de presă care ține de azi pe mâine, într-un fapt divers- este doar excepția care confirmă regula. Dacă nu chiar doar vârful de aisberg, adică numai o mică parte dintr-un teritoriu ascuns privirilor noastre, ale muritorilor de rând, despre care, după cum se vede cu ochiul liber, CSM și DNA au tot interesul să nu aflăm realitatea. Sau, dacă mai insistăm să o aflăm, atunci să aflăm numai o anumită imagine despre această realitate, pe care vor domniile lor să ne o servească, iar noi, naivi și de bună, credință să o luăm de bună.
S-a spus, pe bună dreptate, că această manevră profund incorectă a trimiterii ,,la munca de jos’’ a procurorului Mircea Negulescu- prin ea însăși de natură să ridice noi și îngrijorătoare semne de întrebare privind corectitudinea CSM- ar fi un temeinic indiciu că undeva, acolo, mai sus, ,,cineva’’, mai precis ,,niște anumiți cineva’’ ar avea mari frisoane fie și doar gândindu-se la ce știe procurorul Mircea Negulescu despre cum i s-a ordonat să instrumenteze anumite dosare cu uriașă miză politică. Știe dar, deocamdată, nu spune!…
După cum nu este greu de imaginat ce s-ar putea întâmpla dacă același procuror-problemă ar începe să își deșarte traista cu povești! Făcând treaba asta nu doar la telefon sau la o agapă, ci la o conferință de presă sau, mai știi?!, într-o sală de tribunal, unde ar fi fost adus în calitate de martor sau, mai rău, de inculpat. Situație în care nu ar fi câtuși de puțin exclus ca Mircea Negulescu să devină, din acuzat, acuzator! De aceea, nu pot cred că ar fi prea puțini și, cu atât mai mult, prea neînsemnați în ierarhiile puterii, ale ,,binomului’’ în mod deosebit, aceia care își scuipă în sân zicând ,,Doamne apără și păzește de așa ceva!’’
Am folosit intenționat formularea ,,să devină, din acuzat, acuzator’’, pentru că aceasta a făcut parte din arsenalul propagandistic al istoriei PCR, făcând o fulminantă carieră atunci când, la orele de istorie, ni se preda despre cum, la procesul intentat după grevele de la Grivița din 1933, liderii greviștilor au devenit ,,din acuzați, acuzatori’’. Și nu numai că au devenit acuzatori, dar, după cucerirea puterii politice, au devenit procurori, la propriu și nu doar la figurat!... Judecându-i ,,cu mânie proletară’’ pe ,,dușmanii de clasă’’ și trimițându-i la ani grei de temniță sau, de foarte multe ori, direct la moarte. Asta de vreme ce justiția poporului acționa așa după cum îi ordona dictonul de sorginte stalinistă:,,,nu există persoane nevinovate, există numai persoane de care nu ne-am ocupat suficient’’.
Ce-i drept, vorbele astea îi aparțin lui Felix Djerdjinski, creatorul odiosului NKWD, dar ele pot fi aplicate, firește schimbând ce este de schimbat, și la noi, aici și acum. Să zicem în formula:,,nu există persoane nevinovate ( mai cu seamă dintr-o anumită parte a scenei politice! n.n.)’’, restul afirmației rămânând neschimbat, în teoria și în practica ,,binomului’’. Mentalitate pe care și-o asumă, fără să clipească, procurorul Mircea Negulescu, atunci când recunoaște că a devenit ,,o mașină de ucis destine’’, că este,,un animal de pradă … care se bucură la vederea sângelui’’. Totul culminând cu această absolut revoltătoare profesiune de credință:,, Și ce este mai grav este că fac cu mare plăcere asta’’.
Putea, oare, risca DNA-ul să piardă un asemenea cadru de nădejde, doar pentru a da satisfacție unora sau altora? Firește că nu! Drept pentru care, tot conform unei știute practici din vremea trecută, procurorul Mircea Negulescu a fost trimis - numai pentru o vreme, desigur -, ,,la munca de jos’’. De unde, cu toată dragostea, după ce își va fi ispășit penitența (strict administrativă!), el va fi reevaluat și readus acolo unde ,,binomul’’ va considera că este mai mare nevoie de el. Situație în care, foarte probabil, tot la serviciile CSM-ului se va recurge…
Rămâne, totuși, ceva care ar putea să complice, în mod nedorit, socotelile. Mă gândesc la ipoteza că noul ministru de justiție va avea curajul să pună în act, cu maximă celeritate, cele două măsuri categorice menite să readucă justiția din scumpa noastră patrie la adevărata, unica sa condiție și menire. Este vorba despre Legea răspunderii magistraților și despre scoaterea procurorilor din corpul magistraților.
Toate acestea rămânând, deocamdată, doar cu titlu de ipoteză. Până atunci, rămânând, puține dar încă reale, șanse ca, la comanda binomului și sub pulpana ocrotitoare a CSM, alți indivizi de aceeași teapă cu Mircea Negulescu să opereze ca niște ,,mașini de ucis destine’’…
Acesta este și motivul pentru care scriu și pledez ca ,, știrea de presă despre Mircea Negulescu’’ să devină, cât mai curând posibil, în realitate și nu doar în vorbe, ,,dosarul în justiție deschis pe numele lui Mircea Negulescu’’. În consecință, aștept și sunt convins că suntem foarte mulți cei care așteptăm ca Inspecția Judiciară să își finalizeze cât mai curând analiza cazului și să ajungă la concluzii corecte pe măsura gravității faptelor. Bineînțeles, mai cunosc și sloganul despre ,,imixtiunea în treburile justiției’’, dar cred că venit vreme ca principiul sacru al independenței actului de justiție să nu mai fie folosit doar pentru a păstra o mult prea vinovată tăcere asupra atât de multor și revoltătoarelor abuzuri și nedreptăți pe care le comit personaje de teapa lui Mircea Negulescu et comp!