Ceva mai important decît inflaţia

Inflaţia este, fără îndoială, una dintre problemele majore ale economiei din România, dar să nu ezităm a spune deschis că în ultimii ani presiunile mai puternice în economie au venit nu de la inflaţie, ci din alte părţi: de la deficitul extern enorm şi de la cererea internă scăpată de sub control din cauza creşterilor salariale vertiginoase şi mai ales a creditării fără limite.

Inflaţia este, fără îndoială, una dintre problemele majore ale economiei din România, dar să nu ezităm a spune deschis că în ultimii ani presiunile mai puternice în economie au venit nu de la inflaţie, ci din alte părţi: de la deficitul extern enorm şi de la cererea internă scăpată de sub control din cauza creşterilor salariale vertiginoase şi mai ales a creditării fără limite. Guvernul, în a cărui parohie erau aceste probleme, nu numai că nu a prins în chingă deficitul extern şi cererea internă, dar le-a şi stimulat, ceea ce pînă la urmă s-a răsfrînt şi în reinflamarea inflaţiei, cu riscul de a fi aruncate la coş eforturile de pînă acum în domeniu ale Băncii Naţionale şi puterea de cumpărare a românului mediu, care abia scosese şi el capul din nisip.

Totuşi, în plină efervescenţă a unei astfel de situaţii complicate, dl Isărescu vine şi afirmă că ceva este mai important decît inflaţia! E drept, stabilitatea financiară, şi nu orice! Nici măcar deficitul extern fabulos, care, după părerea noastră, reprezintă în România actuală o problemă mai gravă decît inflaţia, pentru că a devenit atît de mare, încît riscă să năruie cursul monedei, să incendieze preţurile interne şi să creeze dificultăţi în plăţile externe, într-un cuvînt, să prăbuşească nivelul de trai în România. Nu ştim ce crede realmente în domeniu domnia sa, dincolo de declaraţiile politice de suprafaţă, dar evident dl Isărescu nu putea arunca pe piaţă o asemenea afirmaţie tranşantă – că deficitul extern e mai important decît inflaţia –, pentru că ar fi pus în discuţie toate politicile economice de pînă acum, aderarea la Uniunea Europeană, care a contribuit la adîncirea deficitului extern, precum şi perspectivele României, care, vrem, nu vrem, sînt înnegurate de dezechilibrul din conturile externe.

Dl Isărescu a ales referirea la stabilitatea financiară! Alegere deloc nepotrivită, dar mai ales strict protejată faţă de orice contestări, avînd în vedere că tocmai instabilitatea financiară constituie subiectul la ordinea zilei din cauza turbulenţelor financiare internaţionale declanşate de criza din segmentul de risc al pieţei imobiliare americane.

Ce afectează însă stabilitatea financiară? Păi, înainte de toate, speculaţiile financiare duse peste limite, prin sofisticăreala instrumentelor financiare într-o totală lipsă de legătură cu tranzacţiile reale, supraîndatorarea neconştientizată din timp exact din cauza speculaţiilor şi instrumentelor financiare sofisticate. Slavă Domnului, România este ferită deocamdată de asemenea afecţiuni, prin simplul fapt că acest tip de speculaţii şi instrumente financiare nu operează încă în România, deşi forţarea vitezei creditării acolo duce. În cazul României, instabilitatea financiară – aceea incriminată de dl Isărescu şi cotată de acesta ca fiind mai rea decît inflaţia – nu poate proveni decît din două surse: îndatorarea fără acoperire generată de viteza prea mare a creditării, îndeosebi la nivelul persoanelor fizice, cu toate că şi multe companii sînt vizate de această afecţiune, şi, la loc de frunte, deficitul extern imens, nesănătos şi nesustenabil, care nu reprezintă altceva decît aceeaşi îndatorare, dar faţă de resurse străine. Toate acestea constituie îndepărtări de posibilităţile reale ale economiei, însemnînd consum fără producţie şi importuri fără exporturi, ceea ce produce inevitabile dezechilibre financiare. Şi toate acestea, dacă întrec măsura – şi acest lucru s-a petrecut de mult în România –, sînt plătite grav, mai devreme sau mai tîrziu.

Desigur, dl Isărescu nu poate să nu conştientizeze aceste pericole. Nu ştim cum ar putea lupta împotriva lor. E bine totuşi că le-a evocat, măcar şi într-o formă edulcorată. Pentru că formularea "stabilitatea financiară este mai importantă decît inflaţia" are semnificaţia că degeaba ne tot luptăm noi cu inflaţia, dacă lăsăm deficitul extern să debordeze şi cererea internă să depăşească disproporţionat oferta (producţia) prin îndatorare. Şi, să subliniem, aceasta indiferent dacă îndatorarea este a statului sau este preponderent privată, cum se întîmplă în cazul României. Căci, cînd va veni la plată, îndatorarea, indiferent dacă a statului sau privată, va antrena şi explozia preţurilor. Formularea "stabilitatea financiară este mai importantă decît inflaţia" poate însemna şi mai mult: că guvernatorul băncii centrale, care, potrivit legii înseşi, urmăreşte mereu şi mereu să stăpînească inflaţia, nu va mai încerca, la o adică, s-o facă aproape cu orice preţ, dacă acest preţ îl constituie instabilitatea financiară. Nu de alta, dar pentru că instabilitatea financiară antrenează automat inflaţie şi deci, cum s-ar spune, ar fi să lupţi împotriva inflaţiei de azi pentru a da cîmp liber inflaţiei de mîine!