Chivu a tăcut mult şi bine. Vorbesc în schimb mamelucii.

Cristian Chivu a obosit putin si a decis in consecinta. Ca suporter nu m-am simtit confortabil atunci cand am aflat ca echipa nationala nu va mai beneficia de serviciile sale. Dar am primit vestea cu o cuvenita in­te­le­gere, deoarece omul asta a demonstrat, in timp, ca stie sa-si aseze cuviincios viata. Aceleasi argumente care m-au determinat la momentul oportun sa-i respect decizia ma determina acum sa reiau subiectul dintr-o alta perspectiva. Cristian Chivu, discret si elegant ca de obicei, nu a facut deloc valuri, nu a facut spectacol din gestul retragerii de la echipa nationala. A tacut mult si bine. S-au inscris in schimb la cuvant tot felul de mameluci care incearca inaltimi pentru care nu au pinteni, inaltimi pe care cred ei ca le pot escalada prin lipeala fortata la gestul lui Chivu. Tutarii aninati de subiect lautaresc in abordari dintre cele mai diverse, injuratura si elogiul servind la fel de bine netrebnicia.

Coperta injuraturii a fost asigurata de Ioan Sdrobis, celebrul iezuit al ordinului antrenoricesc. Fostul dresor al Resitei, altfel un secund al meseriei, acuza lipsa de barbatie a lui Cristi Chivu, considerand retra­ge­rea ca pe o fuga de pe front. Mai spu­nea Sdrobis ca fotbalistul pe care l-a antrenat candva n-a facut nimic pentru nationala, in timp ce nationala i-a dat totul. Nu are rost sa-i amintim sdrobitului performan­tele pe care Cristi Chivu le-a obtinut la echipa sa de club. Trofeele cucerite de Chivu n-au definitie pe intelesul genun­chiului de meduza. Nici despre pres­ta­tiile la echipa nationala nu discutam. Daca nefericitul ar avea dreptate, ar insemna ca toti selectionerii care au apelat la serviciile lui Chivu n-au fost decat niste idioti. Ceea ce nu-i adevarat. In logica se vede invers.

Coperta elogiului, a elogiului parsiv, este sustinuta de ultimul zvon de presa. Acela conform caruia Cristian Chivu nu ar mai fi venit la natio­nala deoarece stia ca si Razvan Lucescu se va retrage dupa meciul cu Bosnia. Altfel spus, prietenii demi­si­o­narului vor sa acrediteze ideea ca un fotbalist valoros valideaza gestul unui antrenor la fel de valoros. Nereusita gluma! Niciodata Cristian Chivu nu a folosit judecata de imprumut. A actionat doar pe proprie ras­pun­dere. Cel care a stat cu ochii pe ve­cini a fost Razvan Lucescu.

De-asta a si ajuns el sa plece fie prea tar­ziu, fie prea devreme.