Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lansat în 1970, în primul deceniu după dispariția lui Walt Disney, filmul a fost primit bine de public, dar cu rezerve din partea criticilor. Cu încasări de peste 55 de milioane de dolari doar în Statele Unite și aproape 200 de milioane la nivel global, după mai multe relansări, raportat la un buget de doar 4 milioane, s-a dovedit o investiție profitabilă. Dar adevărata valoare a filmului nu stă doar în bani, ci și în imaginea și simbolurile pe care le transmite. The Aristocats a consolidat imaginea Disney într-o perioadă de tranziție, între epoca de aur a animației și anii ’70, când lumea era marcată de tensiuni sociale și culturale.
Povestea nu impresionează prin complexitate narativă, ci prin eleganță discretă. O pisică aristocrată din Paris și puii ei răpiți traversează lumea străzii și se întorc acasă cu o lecție de viață. Disney folosește această poveste ca pretext pentru a reflecta subtil asupra societății. Contradicțiile de clasă sunt temperate de muzică și umor. Jazz-ul din coloana sonoră nu e doar decor, ci simbolizează deschiderea spre diversitate: lumea aristocraților e ordonată, dar plictisitoare, iar lumea pisicilor de stradă, vibrantă și autentică. În contextul apariției economiei consumeriste moderne, The Aristocats oferă o lecție despre mobilitatea socială mascată în blană de animal de companie.
Un aspect mai puțin discutat este moștenirea vizuală a filmului, care îl face imediat recognoscibil. Personajele au trăsături umane nu doar în gesturi, ci și în maniere culturale bine codificate. Influența lui Louis Wain, artist britanic care a schimbat modul în care vedem pisicile în imaginarul european de la începutul secolului XX, este clară în estetica filmului. Pisicile lui Wain, adesea îmbrăcate în haine victoriene și surprinse în ipostaze umane, satirizează subtil societatea vremii. La fel, Duchess și puii ei - Berlioz, Marie și Toulouse - reflectă convențiile sociale rigide, transpunându-le în decorul parizian, animat cu tușe specifice unui Disney post-Walt.
Deși Louis Wain nu apare în genericul filmului sau în jurnalele de producție, universul său a fost absorbit subtil de Disney. The Aristocats e o versiune îmblânzită și comercială a lumii lui Wain - fără angoasele artistului, dar cu tandrețea lui. În locul pisicilor anxioase și halucinante ale lui Wain, Disney oferă pisici elegante, sigure pe ele, care dansează pe jazz și explorează un Paris pitoresc, fără să-și ciufulească blana. Astfel, o viziune personală, adesea dureroasă, a devenit un produs de succes, reînnoit constant, cu milioane de fani.
Parisul animat din Pisicile Aristocrate pare inspirat și de Henri de Toulouse-Lautrec. Atmosfera boemă și luminile calde ale cafenelelor, atât de familiare din afișele lui, prind viață în fundal, completând imaginea unui Paris idealizat, dar ușor de recunoscut.
Atât Wain, cât și The Aristocats sunt exemple clare ale efectului Lindy - principiul conform căruia longevitatea unei idei sau a unui produs este cel mai bun predictor al duratei sale viitoare. Picturile lui Wain, realizate acum peste 100 de ani, încă inspiră artiști, iar filmul Disney, deși nu a fost vreodată un blockbuster, a rămas viu în cultura pop, reînviat prin merchandising și remake-uri. Filmul biografic The Electrical Life of Louis Wain (2021) i-a adus o recunoaștere târzie, iar remake-ul live-action al The Aristocats, anunțat recent de Disney, confirmă că ambele povești au încă viață lungă.
Această supraviețuire și adaptabilitate în timp au o valoare economică enormă. Wain, cu talentul și suferința lui, a pus fundația; Disney a construit un imperiu. Tragic și fascinant, un artist care a murit sărac a dat naștere unor personaje care, aproape un secol mai târziu, aduc profit și bucurie pentru milioane. Lecția de aur este că o idee poate trăi mult dincolo de condiția creatorului său.
Pisicile lui Wain nu au murit odată cu el. S-au strecurat în cultura vizuală, și-au schimbat formele, au trecut prin filme, jucării și magazine - și au rămas. Atât de mult încât nu le mai vedem ca „desene ciudate”, ci ca parte firească a lumii. Când o imagine trece de la straniu la familiar, nu mai are nevoie de autor: devine un arhetip.
The Aristocats nu a dominat box office-ul, dar a rămas viu în cultura pop prin atașamentul emoțional al fanilor. Pisicuța Marie, în special, a devenit un simbol independent - de la jucării și haine, la ghiozdane și postere. Prezența ei în retail este disproporționată față de rolul narativ, iar această longevitate afectivă generează o valoare economică importantă.
În final, orice imagine, fie ea de pe o pânză sau dintr-un ziar, capătă notorietate prin film și televiziune. Chiar dacă publicul cultivat e mai critic, marketingul și mediile de masă modelează percepții și transformă simboluri de nișă în iconuri universale.
Așadar, data viitoare când vezi o pisică desenată cu fundă roz, ținută nobilă și privire atentă, întreabă-te: e Marie? E Wain? Sau e doar o idee veche de un secol care încă nu a îmbătrânit?
Citește pe Antena3.ro
