Victor Pițurcă este licitat cu multă insistență de arabii de la Al Ittihad. Olteanul ăsta, așa cum îl cunosc eu, se clintește greu din obișnuințele de-acasă. Numai că argumentele mesagerilor arabi pot învinge la un moment dat orice rezistență și-l pot determina pe Pițurcă să accepte experiența saudită. E treaba lui și numai a lui. Mă întreb însă eu, suporter incorigibil al naționalei, ce se va întâmpla cu această echipă pe care Pițurcă a format-o. Mă întreb. Iar răspunsurile umbresc perspectiva. Fiindcă orice schimbare are doza ei de deranj. Fiindcă nu cred că cel ce-i va locul lui Pițurcă va reuși o acomodare fără deranj, indiferent de abilitățile sale antrenoricești.
Temerile noastre privind parcursul naționalei sub o altă comandă devin și mai apăsătoare atunci când observăm cu câtă seninătate neghioabă privesc schimbarea politrucii federali. Miniotul răzburlean s-a luminat la față atunci când a vorbit despre banii cu care s-ar alege ferefeul după încasarea clauzei de reziliere ca urmare a plecării lui Pițurcă. Bucuria acestui fătat al politichiei părea să concureze bucuria Vicăi Blochina în zi de primire a pensiei alimentare. Dar nu mă mir. Fiindcă și până acum Zburleanu a convins că fotbalul nu reprezintă pentru el mai mult decât o pensie alimentară. El contabilizează numai ce-i intră. Fiindcă să bage nu știe. Mă refer, desigur, la conturile FRF. Cele care au înregistrat de la venirea sa un deficit îgrijorător.
Citește pe Antena3.ro
