Nu e doar canicula de vina pentru instabilitatea care ne bate la usa, care pare ca ne pandeste dintotdeauna si pentru totdeauna. In lumea previziunilor meteo, se schimba avertizarile la fel de des ca-n viata sociala, ca-n lumea de zi cu zi: dupa un cod portocaliu de temperaturi ridicate si disconfort termic, urmeaza o atenta semnalare a unor furtuni violente, cu descarcari electrice. Si tot asa. Din una-n alta.
La fel se intampla si in politica. Sau poate acolo ar trebui dat in permanenta cod rosu, ca sa nu aiba nimeni prea multe de dus pe constiinta. Legile se contrazic, parlamentarii nu se cunosc intre ei, iar noi, alegatori de orice varsta, ne descurcam si mai greu in a face diferenta intre unii si altii, intre partidele care ies in fata si intre liderii politici, dispusi sa promita de toate pentru toti, de cate ori e nevoie, de cate ori o cere electoratul, de cate ori striga urnele de vot de foame. Exista personaje care joaca pe aceasta scena politica roluri de inalta tinuta, pentru care e nevoie de un grad de prefacatorie maxim, desi, uneori, pare ca ne mutam dintr-o sala prestigioasa de teatru intr-o sufragerie de familie, in care ai casei mai joaca 'fazan', 'spanzuratoarea', 'mima'. Da, exact, asta cautam si nu reuseam sa-mi aduc aminte cum se numeste: jocul 'mima'. Exista, oare, un om capabil sa-l invinga pe actualul campion al tarii la mimatul cuvintelor complexe ca 'minciuna', 'ipocrizie', 'cinism'A Lista poate continua, desigur, se poate face si un manual de functionare dupa care se ghideaza, probabil, in intreaga lor existenta incarcata de puritate cromatica, persoane – sau personaje – pentru care nici un fel de scop nu e prea departe si nici un fel de mijloc nu e suficient de imoral cat sa le dea de gandit, cat sa ii faca sa se intrebe si a doua oara daca e firesc ce se intampla, daca e decent ce pun la cale.
La fel se intampla si in invatamant. Cod portocaliu-rosu. Am mai scris despre asta, nu vreau sa-mi repet teoriile, nu am pretentii sa ma ia in serios oameni cu putere de decizie. S-a terminat cu BAC-ul, s-au dus si testele nationale, acum se poate lasa din nou linistea peste ministere si, mai ales, peste elevi si profesori. Ne ramane speranta ca nu se vor mai desfiinta curand scoli in atatea comune, ingreunandu-se astfel accesul multor copii la un invatamant coerent, aproape de casa. Ne ramane speranta ca nu se va mai proceda ca acum un an, doi, cand multi dintre banii alocati modernizarii scolilor mergeau spre niste renovari-fantoma sau spre zugravirea unor unitati de invatamant inchise de multa vreme.
La fel se intampla si in viata de fiecare zi, in societatea noastra, privita ca un enorm intreg din care lipsesc piese importante. Trebuie dat trasa alarma si aici, in randul oamenilor care nu mai stiu ce inseamna cuvantul dat si moralitatea, in randul celor care s-au obisnuit sa traga lumea inapoi si sa-si distruga, pe termen lung, toate sansele. Deocamdata, din pacate, asta suntem: un popor de coduri de avertizare, o tara care nu mai functioneaza asa cum trebuie nici in deplina normalitate, nici in conditii de stres, de cod verde, cod portocaliu, cod rosu…