Complotul care a dus la Congresul extraordinar

Până şi Sorin Roşca Stănescu, un susţinător al schimbării impuse de Dinu Patriciu partidului său de tip SRL, se vede obligat să observe că recenta reuniune a forului conducător al PNL n-a dezbătut şi n-a adoptat vreun document menit a stabili politica partidului în dificilul an 2009.

Noi însă am adăuga că reuniunea cu 1.400 de delegaţi de la Bucureşti n-a stabilit nici măcar lucrul pentru care a fost convocată: candidatul PNL la Preşedinţia României.

Şi asta din simplul motiv că acest congres a fost convocat doar pentru a-l debarca pe Călin Popescu Tăriceanu.

Congresul Extraordinar reprezintă astfel punctul culminant al unei ample acţiuni de răsturnare a lui Călin Popescu Tăriceanu din fruntea partidului. A lui şi a echipei sale. O simplă retrospectivă a faptelor care au premers Congresului extraordinar de la 20-21 martie 2009 ne-o dovedeşte în chip zdrobitor.

Potrivit articolului 107 din Statutul PNL, Congresul ordinar din 2009 urma să se desfăşoare la cel puţin şase luni de la data ţinerii Delegaţiei Permanente de după alegeri. Admiţând că această Delegaţie Permanentă s-ar fi ţinut imediat după formarea Guvernului, Congresul ordinar ar fi trebuit să se desfăşoare cel mai devreme în iunie 2009.

Un timp după învestirea noului Guvern, în PNL a fost un acord în ce priveşte ţinerea Congresului ordinar. Dat fiind că la acest Congres urma să fie ales şi preşedintele, după ce, în iunie 2008, Călin Popescu Tăriceanu şi-a anunţat intenţia de a candida la un nou post de preşedinte, la 29 decembrie 2009 îşi declara disponibilitatea de a candida şi Ludovic Orban. Întrebat, Crin Antonescu declară că nu s-a decis încă, arătându-se preocupat de "intrarea partidului în noul dispozitiv de luptă, şi anume acela de partid de Opoziţie".

La vremea respectivă, poziţia lui Crin Antonescu se remarca printr-o luciditate ieşită din comun. Într-adevăr, marea problemă a PNL după alegerile parlamentare o reprezenta stabilirea de urgenţă a unei strategii de Opoziţie, şi nu alegerea unei noi conduceri. Liderilor PNL cât de cât normali le era limpede că partidul n-avea cum să ajungă la guvernare. Aşa cum ne arată datele dezvăluite anterior, gruparea lui Miron Mitrea din PSD trădase de mult partidul în negocierile secrete cu Traian Băsescu.

Ca urmare a acestor negustorii, PSD n-a mai purces la numărătoarea paralelă de după încheierea scrutinului. S-a creat astfel posibilitatea ca PSD să fie furat zdravăn la vot, astfel încât rezultatele finale să nu coincidă cu cele date de sondaje. Pe fondul apariţiei celei mai puternice alianţe de guvernare, pentru PNL, singurul partid de Opoziţie, era vital să se treacă rapid la supravegherea Puterii, o bătălie pentru şefii constituindu-se într-o periculoasă pierdere de timp.

Alţi lideri ai PNL nu se pronunţă. Lucru foarte important, nimeni nu comentează public - nici Ludovic Orban, nici Crin Antonescu - scorul obţinut la scrutinul parlamentar. Nimeni nu abordează trecerea PNL în Opoziţie.

La 4 ianuarie 2009 surpriză: Valentin Sălăvăstru, finul baronului local Relu Fenechiu, lansează un atac foarte dur la adresa lui Călin Popescu Tăriceanu, pe care-l acuză că a eşuat în negocierile pentru a ajunge la guvernare. Tot omul lui Relu Fenechiu cere convocarea unui Congres extraordinar al PNL pentru alegerea unei noi conduceri.

La Bucureşti, Crin Antonescu tace. Ludovic Orban respinge însă propunerea de la Iaşi. La 12 ianuarie 2009 are loc prima întrunire după alegeri a Biroului Politic Central pentru a discuta desfăşurarea Delegaţiei Permanente în vederea convocării Congresului ordinar din vara lui 2009. Înaintea şedinţei, o nouă surpriză: Crin Antonescu declară că un Congres al PNL trebuie să aibă loc cât mai repede "pentru eficacitatea partidului în Opoziţie, dar şi pentru rezolvarea eventualelor tensiuni". Întrebat din nou dacă va candida la şefia PNL, Crin Antonescu răspunde că nu a luat o decizie. Cu toate acestea, la această primă şedinţă, nu se discută nimic despre vreun Congres. Toate măsurile luate - desemnarea lui Bogdan Olteanu drept purtător de cuvânt, înfiinţarea Departamentului de Comunicare al PNL - dau semn de o aşezare a partidului în Opoziţie.

Cunoscut ca opozant al lui Călin Popescu Tăriceanu, Ludovic Orban acordă la 11 ianuarie 2009 un interviu în care, deşi contestă preşedinţia lui Călin Popescu Tăriceanu, e şi el pentru ţinerea unui Congres ordinar în iunie 2009.

Dat fiind că Ludovic Orban îşi anunţase candidatura, se înţelege că debarcarea lui Călin Popescu Tăriceanu e gândită pentru Congresul ordinar. Chestiunea Congresului ordinar apare la 19 ianuarie 2009, când ziarele informează din surse că sâmbătă, 16 ianuarie 2009, mai mulţi lideri de filiale i-au cerut lui Dan Motreanu amânarea Congresului după europarlamentare. O cerinţă îndreptăţită dacă ne gândim că un Congres ordinar ar fi trebuit premers de alegeri în filiale.

Tot la 19 ianuarie 2009, ziarele reproduc o declaraţie a lui Călin Popescu Tăriceanu despre Congres. Anunţând că o decizie va fi luată la Delegaţia Permanentă de la 4 februarie 2009, preşedintele PNL face remarca de bun-simţ că PNL ar trebui să se ocupe mai puţin de Congres şi mai mult de activitatea partidului în Opoziţie. Totuşi, aşa cum se vede, nici Călin Popescu Tăriceanu, nici adversarii săi nu pun problema unui Congres extraordinar. Aşadar, până la această dată, nici un lider PNL nu avansează teza unui Congres extraordinar.