Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Un institut american, Heartmath se numeşte, a făcut unele dintre cele mai revoluţionare cercetări despre relaţia dintre inima şi creierul uman şi comunicarea dintre ele. Inima omului vorbeşte cu creierul. Inima şi creierul comunică pe anumite frecvenţe. Atunci când ele îşi vorbesc "frumos", când se înţeleg precum bunii prieteni, noi resimţim ceea ce specialiştii au numit "coerenţa cardiacă" sau "coerenţa inimii". Starea de coerenţă a inimii este resimţită în corpul fizic sub forma unei bune funcţionări fiziologice, dar şi a unei dispoziţii mentale şi emoţionale care ne face energici, atenţi, vigilenţi, inspiraţi, capabili de o bună comunicare cu lumea înconjurătoare. Starea de incoerenţă sau haosul cardiac este resimţit sub forma stresului, a insomniei, a palpitaţiilor, a hipertensiunii arteriale, a apariţiei unor infecţii, boli de piele şi digestive, depresie, atacuri de panică, sterilitate şi impotenţă etc.
Întrebarea esenţială a cercetătorilor a fost "ce anume avem de făcut pentru a restabili coerenţa inimii" (ei au demarat un amplu program de cercetare în acest sens)? Ce putem face pentru a restabili comuniunea pierdută dintre inimă şi creier şi ce anume tulbură comunicarea dintre ele, în aşa fel încât emoţiile, mentalul, fiziologia şi întreaga viaţă a omului intră în stare de haos? Concluziile esenţiale merită reţinute şi practicate. Nu avem nevoie neapărat să schimbăm lumea exterioară pentru ca inima şi creierul să-şi reia comunicarea firească, aceea care ne aduce în stare de coerenţă. Dacă ceva se schimbă în exterior, sigur că-i binevenit. Experienţa arată însă că un lucru de afară devine bun şi alte trei... ne pun neuronii pe bigudiuri dese. Schimbarea de care avem nevoie este în interiorul nostru. Trebuie să ştim, să înţelegem şi să aplicăm câteva mici "strategii" ajutătoare, pe care oamenii de ştiinţă le-au testat deja. Ei au observat că simpla amintire a unui episod traumatizant din viaţa noastră generează instantaneu emoţiile negative trăite atunci, ceea ce slăbeşte sistemul imunitar timp de şase ore. Amintirea unei emoţii pozitive întăreşte imunitatea şi are capacitatea de a creşte starea de coerenţă a inimii.
Inima reacţionează instantaneu la starea emoţională, chiar dacă emoţia se referă la un eveniment neplăcut care se întâmplă azi sau a fost acum 30 de ani. Fie că ne amintim sau doar ne imaginăm, fie că gândim negativ cu îndreptăţire sau doar fabricăm scene tulburătoare de viaţă, noi trăim emoţia aici şi acum. În trupul nostru de azi, în clipa amintirii sau în clipa de imaginaţie emoţia "învie", intră în prezent şi existenţa ei acum duce la haos fiziologic, emoţional, mental şi la haos... în viaţa de zi cu zi.
Costurile negativităţii, ale plăcerii de a suferi, ale plăcerii de a întârzia nepermis de mult prin amintiri dureroase sau prin evenimente stresante, prezente cu adevărat în experienţa vieţii, costurile imaginaţiei noastre negative sunt prea mari pentru a ne permite să întârziem în suferinţă, ură, remuşcare, dorinţă de răzbunare sau cine ştie ce alte trăiri. Decontăm imediat factura acestor alegeri şi plătim prea scump cu sănătatea noastră, în primul rând, căci toate acestea întrerup prietenia dintre inimă şi creier. Iar întreruperea bunei relaţii inimă – creier înseamnă incoerenţă cardiacă sau haos fizic, psihic şi haos în viaţa de zi cu zi.
O inimă coerentă este o inimă care vorbeşte frumos cu creierul şi invers, un creier care vorbeşte frumos cu inima. Această minunată conversaţie internă ne este la îndemână; când nu ne mai simţim bine, putem evoca în mod conştient o amintire plăcută. Putem să ne imaginăm evenimente fericite, şi asta restabileşte rapid coerenţa cardiacă. Putem practica recunoştinţa şi mulţumirea (multe dintre articolele pe care le-am scris deja şi le puteţi găsi în arhiva JN sunt destinate restabilirii coerenţei cardiace), rugăciunea de mulţumire şi iertare, putem practica metoda respiraţiei sau zâmbetul interior. Orice gând frumos, orice sentiment plăcut, orice stare care sprijină viaţa, fie faptă, fie doar ceva ce se petrece în minte şi în suflet adaugă un strop de căldură şi de bucurie, care poate restabili conversaţia pierdută dintre inimă şi creier. Creierul este prietenul inimii noastre şi inima este prietena creierului atunci când îşi vorbesc unul altuia pe frecvenţa vieţii şi a dragostei!
