Criza italiană: Devierea spre fascism

Cred că pentru noi, românii, momentul din această seară din Parlamentul Europei a fost destul de umilitor: să explicăm, pentru a nu ştiu cîta oară, că românii nu sînt romi, că în Italia trăiesc milioane de români cinstiţi, care contribuie cu peste 1% din Produsul Intern al Italiei, că la începutul secolului al XXI-lea manifestările fasciste sînt o ruşine pentru întreaga Europă.

Cred că pentru noi, românii, momentul din această seară din Parlamentul Europei a fost destul de umilitor: să explicăm, pentru a nu ştiu cîta oară, că românii nu sînt romi, că în Italia trăiesc milioane de români cinstiţi, care contribuie cu peste 1% din Produsul Intern al Italiei, că la începutul secolului al XXI-lea manifestările fasciste sînt o ruşine pentru întreaga Europă. Colegii noştri de la PD-L, atît de vocali cînd e vorba de a ataca în toate părţile, au decis să lipsească, pentru a nu-i supăra pe colegii lor italieni din partidul lui Berlusconi. Eu cred că românii ar trebui să ştie cine apără interesul naţional în Parlamentul Europei. Grupul Popular, din care fac parte PD-L şi UDMR, a fost întotdeauna împotriva României, indiferent de temă, iar azi au demonstrat din nou acest lucru.

Deci, să recapitulăm: Italia atrage, de o bună perioadă de timp, atenţia internaţională prin două lucruri: situaţia romilor şi problema gunoaielor. Termenul folosit în mod curent pentru a desemna oricare din cele două chestiuni este acela de criză.

Din păcate, nu este vorba doar despre un exces de exprimare, ci despre o dublă realitate cu atît mai îngrijorătoare, cu cît se adînceşte de la o zi la alta.

Cauza este evidentă şi nu cred că mai este cazul să recurgem la eufemisme pentru a menaja orgoliul fraţilor noştri latini, care, de altfel, nu fac nici un efort pentru a ne menaja nouă sensibilităţile: pentru criza romilor şi pentru criza gunoaielor vina se află exclusiv la Roma. Responsabilitatea politică internă a fost tranşată de electoratul italian, însă învingătorii ne arată de cîteva săptămîni încoace că, într-adevăr, nu au alte soluţii decît măsurile extreme pe care le-au vehiculat în campania electorală.

Culmea absurdului a fost atinsă zilele trecute, cînd o reprezentantă în Parlamentul italian a partidului lui Silvio Berlusconi a formulat o soluţie unică pentru cele două probleme stringente ale ţării sale: imigranţii clandestini să fie trecuţi în legalitate dacă adună gunoaiele care sufocă de luni de zile oraşul Napoli. Propunerea i-a şocat chiar şi pe cei din propria-i tabără politică, un senator al Ligii Nordului ­ formaţiune aparţinînd coaliţiei guvernamentale de dreapta ­ declarînd că "afirmaţia ei a depăşit orice limită a bunului-simţ, atingînd culmea idioţiei".

Vehemenţa disputelor politice italiene s-a mutat şi în Parlamentul European, în plenul căruia a fost dezbătută aseară criza romilor. Noi, socialiştii, am propus includerea acestui subiect pe ordinea de zi, în urma unei dezbateri în Grup şi a întîlnirii despre care vorbeam între socialiştii români, italieni şi spanioli.

Confruntărilor aprinse dintre colegii mei socialişti şi exponenţii grupurilor politice de dreapta li s-au adăugat, din păcate, încercările a doi europarlamentari din partea României, Csaba Sogor şi Laszlo Tokes, de a trage şi de pe urma acestui caz spuza pe turta lor: aceeaşi placă răsuflată despre drepturile minorităţilor şi autonomia culturală şi teritorială. Am mai remarcat că din plen, în ora alocată discutării situaţiei romilor din Italia ­ timp prea restrîns şi înghesuială prea mare pentru a primi şi eu cuvîntul ­ au lipsit colegii noştri de la PD-L, fideli obiceiului de a nu supăra Grupul Popular, din care fac parte alături de partidul lui Berlusconi.

Dincolo de aceste detalii, situaţia este una extrem de gravă, după cum o prezenta şi comisarul european pentru Probleme Sociale, Vladimir Spidla, care a transmis aseară un avertisment ferm autorităţilor de la Roma.

Incendierea taberelor de nomazi, raidurile nocturne, arestările fără mandat, ameninţările cu mobilizarea armatei pentru a lupta împotriva infracţionalităţii, sondajele care spun că două treimi din italieni vor ca toţi romii să fie expulzaţi din ţară şi semnalele trase de presă asupra atmosferei macabre ce domneşte pe forumurile italiene de discuţii pe internet, unde numeroşi tineri exprimă idei de felul "clandestinii nu merită trimişi acasă, ci pedepsiţi prin împuşcarea cu tunul" sau "i-aş împuşca în faţă" ­ toată această atmosferă de ură etnică şi rasială este rezultatul unei propagande iniţial populiste, apărute pe fondul neputinţei de a controla fenomenul imigraţiei ilegale şi pe cel al infracţionalităţii, dar care degenerează, iată, în fascism în toată regula.

Mîine, Consiliul de Miniştri se reuneşte în şedinţa de mult promisă la Napoli, oraşul în care singura soluţie găsită pînă acum doar de cetăţenii exasperaţi la cele două probleme italiene ­ taberele de romi şi munţii de gunoaie ­ a fost focul. Dacă va fi adoptat pachetul de măsuri împotriva imigranţilor, cu care ameninţă în ultimul timp Frattini şi colegii săi, înseamnă că se va intra în faza gesturilor extreme la adăpostul unor norme antieuropene, caz în care cred că UE ar trebui să ia în discuţie posibile sancţiuni împotriva unui guvern care încalcă valorile ce stau la temelia Europei Unite.