x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cum salvăm planeta de noi înşine?

2
Autor: Ionuț Bălan 20 Mar 2013 - 13:46
Acesta ar fi fost un titlu mai expresiv pentru una dintre cele mai interesante lecturi din ultima perioadă, raportul “Falimentarea naturii – negarea limitelor planetei”, elaborat de suedezii Anders Wijkman şi Johan Rockström sub patronajul Clubului de la Roma.

Raport extrem de interesant şi cel puţin controversat, ncă de la premisele sale. Pentru că autorii pleacă de la ideea că “dovezile ştiinţifice relevă, într-o proporţie covârşitoare, că presiunile exercitate de factorul uman asupra planetei au atins un nivel care comportă riscuri majore din perspectiva bunăstării şi prosperităţii viitoare”. Iar opiniile ştiinţifice alternative, cele care prezintă “ncălzirea globală” drept un fenomen prea puţin determinat de acţiunea umană sau de proporţii deloc ngrijorătoare, sunt desconsiderate, fiind puse pe seama unor “interese puternic ancorate” sau a unor “bariere ideologice şi culturale”. În consecinţă, trebuie combătute prin strategii de comunicare: “(...) mesajul nostru trebuie să ajungă la cei care fac opinie separată, în pofida dovezilor ştiinţifice care avertizează – fără putinţă de tăgadă – asupra riscurilor cu care ne confruntăm”.

Problema fiind clar formulată, autorii propun soluţii: instituirea unui sistem global de planificare, supraveghere şi control al economiei, care să vegheze ca antreprenorii să nu distrugă planeta şi să nu-i epuizeze resursele: “(...) orice schimbare radicală se poate produce doar prin intermediul acordurilor globale”. Printre măsurile propuse se numără suprataxarea utilizării resurselor naturale, impunerea de ţinte obligatorii de “sustenabilitate
environmentală” pentru ntreprinderi, inclusiv n sistemele de achiziţii publice, sau “regândirea modelelor de afaceri, astfel încât veniturile să fie obţinute pe criterii de performanţă şi prin furnizarea de servicii de un înalt nivel calitativ şi mai puţin prin simpla vânzare a unei mai mari cantităţi de produse” (n.r. – cum?).

De asemenea, ntr-unul din cele mai controversate pasaje ale raportului, se spune că e necesară “stabilizarea evoluţiilor demografice la nivel planetar”, mai ales n ţările sărace şi cu demografie n expansiune, “principalele măsuri de reducere a natalităţii fiind educarea corespunzătoare a fetelor şi planificarea familială”.

Chiar dacă acordăm credit 100% premiselor raportului, nu putem să nu remarcăm că autorii acestuia par a fi scăpat din vedere principalul element al ecosistemului: omul şi acţiunea sa n funcţie de stimulente. Pentru că dacă vorbim, de exemplu, despre supraconsumul de resurse naturale, nu putem să nu ne amintim că, cu excepţia (notabilă, dar singulară) a SUA, proprietatea asupra resurselor minerale aparţine peste tot statului (adică nimănui), exploatarea lor fiind concesionată firmelor specializate. Şi simpla logică praxeologică ar trebui să ne facă să ne dăm seama că un proprietar care vrea să conserve valoarea proprietăţii sale şi să o transmită n stare cât mai bună urmaşilor va acţiona mult mai “sustenabil” decât un concesionar interesat exclusiv de maximizarea profitului n intervalul limitat al concesiunii.


Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de