Pronunțarea deciziei Curții Constituționale privind revocarea procurorului-șef al DNA a scindat lumea politică din România în două tabere ireconciliabile.
Cea mai agresivă dintre ele este cea care consideră că președintele pierde atribuții esențiale pentru funcționarea statului.
Fără să învețe ceva din atitudinea rezervată pe care au manifestat-o de această dată Comisia Europeană, ambasadele și presa străină, tabăra pro-prezidențială se organizează metodic mobilizând plutoane de așa-zise ONG-uri și lansează atacuri dure la adresa președintelui și judecătorilor Curții Constituționale.
Nu mi-am propus să justific decizia Curții, care nu avea la dispoziție decât două soluții: să admită sau să respingă sesizarea controversatului ministru al Justiției.
De la orice instanță din lume, una dintre părți pleacă nemulțumită, fără ca a doua zi să se încerce atacarea, discreditarea, desființarea instanței și a judecătorilor ei.
Ceea ce mă surprinde în mod neplăcut, este că am început cu toții să ne obișnuim cu agresivitatea susținătorilor dreptei, iar reacția noastră este slabă sau lipsește cu desăvârșire.
Față de atacurile la adresă Curții Constituționale, bună sau mai puțin bună, așa cum este, dar care s-a dovedit un angrenaj sine qua non al statului democratic, presa noastră, scrisă și vorbită, s-a dovedit îngăduitoare, blândă, tolerantă, așa cum procedează, cu ocazia confruntărilor sportive, cu unele declarații excesive ale unor antrenori mai liberi în exprimare.
Nu, aici nu suntem pe stadion, ne aflăm în viața reală și convenția socială, care ne obligă pe toți să avem o conduită normală, trebuie să ne facă să înțelegem și să acceptăm deciziile Curții Constituționale că atare, așa cum am procedat și în 2012, când peste 7 milioane de români au fost nemulțumiți.
Circa 50 de state din Europa, dar și din America de Sud, Asia și Africa participă la reuniunile trimestriale ale Comisiei de la Veneția și acceptă deciziile curților lor constituționale ca fiind ultimul cuvânt al statului de drept. Între ele, și România. Vrem să ieșim din nou din rând?