Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am primit prieteneşti telefoane de felicitare. Am primit şi mesaje care îmi spun de bine la împlinirea a 22 de ani de la înscrierea oficială a primei agenţii de ştiri, cu capital privat, din România, după ’89. Toţi iniţiau în acele zile ziare, reviste. Făcusem şi eu unul, primul ziar din fosta Casă a Scânteii, Tineretul Liber, în zilele acelea tulburi, însângerate, înaripate de nestăvilite speranţe, enigmatice încă pentru unii, limpezi pentru credinţele mele de atunci. A fost primul ziar al Revoluţiei. Disputa se mai poartă cu colegii de la alt ziar, care tipăreau undeva în centru, şi care pun în balanţă nişte minute ce ne despart. Disputa a rămas amicală. Ce mai contează, azi? În privinţa înfiinţării, dimpreună cu prietenul meu Eugen Mihăescu, prozatorul, fiindcă sunt vreo trei Mihăieşti celebri, a primei agenţii de ştiri private, nedependente de guverne şi partide, nu există contestări. Da, noi am spart monopolul ştirilor controlate de putere, indiferent care a fost aceea. Din pricina asta, aparent măruntă, ne-am ciondănit cu toate puterile şi n-am iertat pe nimeni, niciodată. Poate din acest motiv, alţii veniţi după noi au sporit prin capital investiţional iar noi am rămas ceea ce am fost întotdeauna, o alternativă la adevărurile spuse oficial şi dovedite nu odată betege. Mici şi drăcoşi. Din motivul refuzului de a ne lăsa îmblânziţi sau cumpăraţi, în vremea lui Iliescu am suportat cea mai lungă suspendare de acreditări la Cotroceni, nici Constantinescu n-a dat în brânci să ne iubească, cu toate că, până a ajuns la putere am muncit pentru ascensiunea lui, iar regimul Băsescu, prin tot ce a întreprins, a fost cât pe ce să ne dărâme cu totul. Oricum, iată-ne încă vii, după 22 de ani în care am transmis neîntrerupt abonaţilor noştri, iar de curând, de când presa începe să se raporteze altcum, prin alte tehnologii şi viteze la cititori, realizăm un fel de publicaţie la liber. Mesajele de salut şi încurajare ne arată că e încă nevoie de noi. Mulţumesc, cu drag, tuturor celor care mi-au scris şi îmi scriu (da, pe 8 martie 1991 am primit ştampila înscrierii la Registrul Comerţului, iar transmisia efectivă de ştiri a început în 18 martie) şi mulţumesc celor care mi-au fost redactori sau colaboratori în toţi aceşti ani, mulţi dintre ei muncitori cu condeiul pe alte ogoare, aşa cum eu însumi am scris, săptămânal, azi zilnic, la ziare care îmi dau libertatea să fiu liber. Vă returnez, cu reverenţă, urările. La mulţi ani şi domniilor voastre!
