Cu siguranță, despre modul în care au intervenit jandarmii snopindu-i (la propriu!) pe participanții la marșul pro-unionist atunci când aceștia au ajuns în Piața Victoriei se va mai discuta ceva vreme de-acum înainte. Și bine ar fi ca, măcar de data asta, discuțiile să nu se mai piardă în sterile schimburi de acuze și în insulte de o parte și de alta, ci să meargă la cauzele care au făcut ca această acțiune care avea un atât de nobil mesaj să degenereze într-o demonstrație de forță a unor instituții care au ca unică menire apărarea ordinii publice și a siguranței cetățeanului
Numai că, din păcate, cam prea des în ultimii ani, la anumite eșaloane de comandă se face o gravă confuzie între statul de drept și statul de drepți, ca și între siguranța cetățenilor și siguranța unor anumiți cetățeni.
Cât privește evenimentele de sâmbătă după amiază , ca unul care am urmărit , în calitate de simplu telespectator, derularea unor principale secvențe din șirul evenimentelor, înclin să dau crezare celor care sunt de părere că printre manifestanții de pe ambele maluri ale Prutului veniți aici cu toată buna credință și cu frățească încredere în cauza sacră a unității noastre, s-au strecurat- mai bine spus: au fost strecurate! – anumite persoane care aveau ca scop diversiunea și, în ultimă instanță, provocarea unor incidente de natură să justifice intervenția jandarmilor și, ulterior, reținerea și anchetarea la poliție a unor participanți la acțiune.(Fotografia pe care a făcut-o ,la fața locului, o prietenă care se afla în trecere prin Piața Victoriei, este , cred, edificatoare pentru a vedea raportul de forțe din acest ,,câmp tactic’’.)
Gravitatea cu totul deosebită a incidentelor din Piața Victoriei este amplificată de împrejurarea că ele sunt de natură să transmită câteva mesaje cu totul nedorite și într-o totală ruptură cu adevăratele mesaje ale organizatorilor. În primul rând, este ideea că (încă)actualii guvernanți nu sunt pe aceeași lungime de undă cu românii de pe cele două maluri ale Prutului, mai direct spus că ei nu consideră ideea unională ca o prioritate. Sau, măcar, că ni vor să dea semnale clare în acest sens. Tăcerea cu care tehnocrații de mucava s-au baricadat în Palatul Victoriei spune mai mult decât o mie de declarații publice. Ba chiar mă mir că nu a ieșit la rampă (încă) ministra justiției, Raluca Prună, să spună că și ideea unității românilor din România și Moldova este un ,,lux teoretic inutil’’!
În acest fel, tehnocrații întorși cu cheiță parșivă de către cine trebuie nu au făcut decât să dea o urâtă mână de ajutor acelor forțe politice de la Chișinău cărora le face mai rău decât sarea în ochi fie și numai simpla enunțare a ideii- și a idealurilor –unioniste. Încurajați, desigur, atât de acțiunile venite dinspre Kremlin, ca și de declarațiile ambasadorului american la Chișinău. Care forțe politice, după cum cu siguranță se va vedea, vor folosi ca muniție grea incidentele de sâmbătă de la București în campania pentru prezidențiale care au intrat pe turnanta finală.
Iar, dacă tot am atins subiectul fierbinte al confruntărilor electorale, nu mi se pare câtuși de puțin deplasat să văd în acțiunile represive ale jandarmeriei, ca și în celeritatea cu care poliția s-a așternut pe treabă, un alt semnal de avertisment. De data asta, pentru noi , cei din țară. Ipoteză foarte plauzibilă dacă ne gândim că, pentru perioada imediat următoare, s-au anunțat o serie de acțiuni de protest ale mai multor sindicate având scopul de a exprima blamul public împotriva unor politici aberante și degradante pe care le–au scornit niște diletanți cu ifose tehnocrate. Din tărtăcuța proprie sau la comandă, asta este de-acum un alt subiect care merită discutat mai atent decât până acum .
Cum spuneam la începutul acestor notații, este de așteptat ca în zilele următoare să primim explicații din partea tuturor entităților implicate de o parte și de alta a evenimentelor. Fără pretenția de a lansa acum scenarii sau supoziții, mai că aș pune pariu că un foarte posibil refren al susținerilor oficiale va fi că unii dintre participanții la marș au încălcat grav rigorile și restricțiile prevăzute o dată cu aprobarea acțiunii. Luând de bună, din start și această ipoteză, îmi permit să ridic două degete și să pun o foarte cuviincioasă întrebare: dar dacă asemenea incidente, repet nedorite, le-ar fi produs participanții la un miting și un marș ,,Pro-tehnocrații a la varză de Bruxelles’’, tot la fel de prompt și de sever ar fi intervenit jandarmeria și poliția?
Am pus și eu o întrebare, ca tot omul. Nu am dat nici cu bastonul și nu am săltat pe nimeni cu duba.