De doi lei…

Doamna cu banii din ţara asta - România - trece la puţin timp de la instalarea în fotoliul ministerial în tabăra celor care nu dau doi... lei pe oamenii de rând. Cu o superioritate demnă de o funcţionară plătită cu mii de euro prin instituţiile europene, Anca Paliu Dragu le trage una peste bot celor peste 1,4 milioane de români care şi-ar dori să primească 150 lei brut în plus la leafă. Declaraţia, calificată de unii drept neinspirată, de alţii de-a dreptul idioată, a fost câteva ore mai târziu cosmetizată. Deşi scuzele ar fi fost cele mai indicate, ministra Finanţelor, prin armata de consilieri pe care şi i-a angajat (cu siguranţă nu pe doi lei), ne spune că omul cu ceva mai puţină pregătire merită să moară de foame. În timp ce specialiştii, cei cu diplome, merită tot respectul. Din nou, total deplasată... completarea.

În decurs de trei zile, doamna Paliu Dragu a gafat cât alţii într-un mandat. Şi a reuşit să ne facă să ne gândim la perioada de tristă amintire când la conducerea Finanţelor era o altă tehnocrată, Ioana Petrescu. Diferenţa majoră dintre cele două este că Ioana Petrescu nu s-a adresat niciodată românilor simpli cu aroganţa celui care a prins un post călduţ, bine plătit, şi pe care îl lasă rece problemele celor mulţi. Şi că Ioana Petrescu părea că înţelege cu ce se mănâncă Finanţele.

În ţările pe unde a lucrat doamna Paliu Dragu, o astfel de declaraţie însemna demisie imediată. Noi nu ne-am ales nici măcar cu scuze. Altfel spus: venim cu aere occidentale, dar ne comportăm româneşte. Un obicei cu care ne-am obişnuit deja, dacă ne gândim la declaraţiile care au făcut istorie: de la MRU şi ţara lui de puturoşi, la alesul Manolache şi zeii din Parlament. Şi lista este lungă. Însă nu-mi amintesc de vreun oficial care să le fi spus românilor că se cam lăfăie în salariile de mizerie pe care le primesc. Ne-am întors într-un moment trist.