Declinul care ne asupreşte se vede chiar şi din Asia

Clopotele campaniei de transferari nu mai au dangatul de alta data. Cu cateva exceptii, si acelea umflate de comparatii sarace, loviturile de pe piata fortei de munca a fotbalului suna a tinichea. Banii se misca greu, in teancuri tot mai subtiri, sunt vizate rafturile cu pret redus si marfa de purtare modesta. Jucatorii liberi de contract sau cei aflati in ultimele sase luni de angajament au cea mai buna strigare. Iar trocul, ca ultima solutie, a devenit deliciu al saraciei. In aceste conditii devine evident faptul ca ideea compromisului amendeaza sever rigoarea bunei trebuinte. Atat pe piata interna, cat si pe cea externa. Dar, chiar si asa, lucrurile se misca foarte greu. Pentru ca cei care vand tin la pretul salvarii din foame in timp, dar nici cumparatorii nu imbrancesc calicia.

Mai multe povesti, incarnate peste masura de publicitatea din media, definesc convingator criza fotbalului nostru. Este clar ca Europa nu prea ne mai incape. Doar despre Iasmin Latovlevici se tot vorbeste ca ar avea sansa de a merge in Franta, la Saint Etienne, alaturi de rasfatatul Banel Nicolita. Dar si in acest caz, desi suma tranzactiei pare destul de modesta, afa­cerea treneaza. Semn ca interesul pentru stelist nu-i arde prea tare in preocupari pe francezi. Zvonul conform caruia intermediarii acestei tranzactii ar bloca exportul, prin pretentiile lor exagerate, nu mi se pare ca acopera realitatea de fapt. Aceste acuzatii par mai degraba scuza a dezinteresului cu care francezii il privesc pe Latovlevici, dezinteres care ar disparea in conditiile unei livrari la pret redus, la pret de marfa greu vandabila.

Ofertele cat de cat mai serioase par sa vina din Asia. Chinezii cotrobaie asiduu prin cantonamentele divizionarelor din liga lui Mitica. S-a vorbit mult despre faptul ca Marius Nicolae si Brandan ar dori sa faca fotbal cu ochii mici. Sumele de contract oferite jucatorilor par mai mult decat tentante. Cei doi fotbalisti, aflati la varsta chibzuintei, sunt tentati de un raspuns afirmativ. Sutele de mii de euro au capacitatea de a mai nelinisti finalurile de cariera. Banii prin care chinezii ar dori sa induplece acceptul cluburilor sunt insa putini. Chiar foarte putini daca avem in vedere faptul ca ar fi vorba despre golgeterul campionatului si despre unul dintre cei mai constanti jucatori ai Stelei. Iar aceste sume oferite cluburilor au si o alta semnificatie. Este evident ca si de acolo, din Asia, se vede clar declinul care ne asupreste.

In comertul fara vama fotbalistii se misca mai mult intamplator. Laureatii elogiilor de conjunctura au fost deja inregimentati pe la cluburile pretins mai importante. Perspectivele acestora, in conditiile achizitiilor la gramada, sunt insa incerte. Cei care stiu la ce sa se astepte sunt tot batranii. Milos Pavlovici a scapat de coltii dulaului Viorel Hizo. A mers la Rapid, acolo unde spera sa realizeze cuplu de maxima rezistenta cu Alexa. Numai ca cei doi ar putea sa joace pe rand, fiecare dintre ei avand deja cate opt cartonase galbene si unul rosu. O alta mutare interesanta il vizeaza pe N’Doye.

Dupa ce a testat ingaduinta dinamovistilor si a astralilor ploiesteni, rebelul senegalez mizeaza acum pe ingaduinta lui Adrian Porumboiu, pe si mai ingaduitorul Viorel Hizo, dar, mai ales, pe lipsa tentatiilor de la Vaslui. Nu stim ce legatura au aceste criterii de selectie cu fotbalul. Le acceptam insa pentru ca sunt la moda. O moda fortata atat de criza financiara, cat si de criza valorica pe care o traverseaza facerea cramponatilor din campionatul intern.