Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
VISUL • PUTEREA DE A PRIVI ÎN SUS
Despre îngeri nu ştiu aproape nimic! Sau poate că ştiu, dar niciodată
ce "văd" eu nu vei "vedea" tu, nu vei simţi tu la fel ca mine, nici eu
la fel ca tine! Bine ar fi să nu te prind când vorbeşti singur sau să
nu mă surprinzi când mă mir prea tare de cât de multe lucruri nu pricep!
VISUL • PUTEREA DE A PRIVI ÎN SUS
Despre îngeri nu ştiu aproape nimic! Sau poate că ştiu, dar niciodată ce "văd" eu nu vei "vedea" tu, nu vei simţi tu la fel ca mine, nici eu la fel ca tine! Bine ar fi să nu te prind când vorbeşti singur sau să nu mă surprinzi când mă mir prea tare de cât de multe lucruri nu pricep!
Te văd deseori în mintea mea într-o lumină pală, lipsită de contraste prea intense!... În orice caz, nu ca în tablourile lui Picasso sau ale lui Dali, ci mai degrabă ca în cele ale lui Degas. Uneori ai aripi, însă te văd şi cu una singură! Ciudat, nu? Zborul tău cu o singură aripă? Ar putea fi vorba despre un zbor imperfect, de unul căruia îi lipseşte cutezanţa spre înalt... asta şi poate pentru că nu vrei să pleci de tot?... prostii, născocite de-o minte obosită sau poate mult prea împietrită într-un subiectivism bolnav, nefiresc, dar de care, din păcate, singurul de care pot acum, să dispun! Din înaltul boltei cu irizări de argint şi violet, cobori deseori până la fereastra mea şi asculţi! Poate că spun, poate cânt, poate plâng sau poate râd în hohote!... dar, din păcate, nu poţi auzi nimic, şi eu încerc să te mai reţin, însă cu toată truda mea pământescă, nu reuşesc să-ţi smulg decât un semn de bun rămas. El, semnul pe care nu uiţi să mi-l laşi pe pervazul vechi şi atât de familiar ţie, când eu rămân cu fruntea scăldată în sudoare, cu braţele întinse, cu mintea răvăşită ca acum, când încerc să mi te aduc pentru a nu ştiu câta oară înapoi... şi doar ai plecat de numai câteva clipite...
Îngerii nu au sex, nu au miros, nu au nici dureri sau alte simţiri pământeşti! Au doar aura, şi tu o poţi vedea sau nu, aşa cum îl poţi vedea pe el, sau nu! Şi apoi îngerii nu plâng niciodată, chiar dacă noi am vrea să-i închipuim şi aşa! Îngerii nu ştiu decât să zâmbescă, nu ştiu ce-i ura şi minciuna, nu au vanităţi, orgolii sau dorinţe prea mari! Ei au zbor, căderi ameţitoare, sau înălţări spre lumea lor, lume de care nu ştim nimic, dar vom afla, vom afla!
... Zâmbeşti, nu? Să nu crezi că am luat-o razna, nici vorbă... poţi vorbi cu mine dacă ai chef până mâine! Eu îţi voi răspunde întotdeauna, doar ştii asta!
Moliciunea norilor din care vii, sau spre care te duci când pleci, o simt uneori privind în sus de pe terasa mea din curte. O simt, da!... doar că nu văd nimic dincolo, şi încerc, şi încerc... Odată am tresărit când am văzut că de dincolo de nori, păsări cu aripi mari şi albe, şi atât de liniştitoare în zborul lor firesc, vin către pământ ca spre o altă casă, o altă casă! Păsările astea au întotdeauna câte două aripi, numai îngerii au uneori doar una! Uneori mă întreb când ai putea să mă duci şi pe mine într-un zbor de-o clipă peste toată lumea asta obosită, neatentă, deseori plină de ură, deseori prea doritoare de averi efemere, iluzorii, şi atât de inutile, deseori atât de meschină, urâtă şi prea nerecunoscătoare faţă de toate aceste frumuseţi care ne înconjoară şi pe care nu le vedem, nu le simţim, nu le îmbrăţişăm! Şi poate că, dacă cineva ar fi prea atent, ar putea vedea pe cer, în culori pale, atât de pale, un înger purtând alături ceva încă nedesluşit, cu un contur uman, un înger cu două aripi întinse şi egale! Dacă ar fi atent... doar dacă ar fi foarte atent!... dar îngerul meu are doar o aripă, una singură! Mâine poate îl voi ruga să mă ducă preţ de-o clipă să văd cele de care-ţi spuneam… şi dacă voi avea puterea şi căderea să privesc în sus, voi vedea că are două aripi albe, şi mari, şi viguroase, şi poate că voi mai avea încă un pic de curaj să-l rog să prelungească zborul, visul, zborul!
