x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre întoarcerea la natură!

0
Autor: Vasile Seicaru 13 Iul 2008 - 00:00
Despre întoarcerea la natură!


VIBRAŢIE POZITIVĂ  ●  Trebuie să simţi chemarea
Să vorbim despre întoarcerea la natură nu cred că poate fi ceva nou pentru tine. Mai ales că am mai încercat s-o fac şi am văzut că nu te-ai supărat prea mult.



VIBRAŢIE POZITIVĂ  ●  Trebuie să simţi chemarea
Să vorbim despre întoarcerea la natură nu cred că poate fi ceva nou pentru tine. Mai ales că am mai încercat s-o fac şi am văzut că nu te-ai supărat prea mult.

Spun asta pentru că în ultimul timp am tot fost plecat de acasă, am avut multe spectacole şi am putut vedea măcar din goana maşinii cît de frumoasă e ţara, cît de benefic e contactul cu natura, fie el şi din mers! În fiecare loc în care am ajuns, după spectacol, am acceptat invitaţiile prietenilor mei (că am mulţi prin ţară), fie pe terase la cîte vreun pahar de vorbă, fie pur şi simplu în curte, sub copaci! Bineînţeles că întotdeauna chitara era alături, aşa că stăteam pînă aproape de primii zori, cînd aveam apoi timp să merg în natură, să mai ating un copac, să mai privesc iarba la început de vară, să mă mai bucur de lumina florilor sau de culoarea cerului senin.

Astăzi nu prea mai băgăm în seamă rolul bun al naturii în viaţa noastră! Credem sigur că e alta poveste asta, că viaţa poate e altceva, că vine ea... că o să avem timp de toate... ca şi cînd nu asta ar fi tot după "plecarea" de pe acest pămînt. Nu de măreţia naturii vreau să-ţi spun, că doar ştii... ci de cît de mult te doreşte ea în mijlocul ei. Vibraţia pozitivă a pădurii poate însemna ceva pentru tine azi. Doar că trebuie să-ţi doreşti şi tu, să ai stare, să ai timp, să simţi chemarea. Despre glasul pădurii e vorba aici, despre roua dimineţii lăsată fără voie pe încălţările tale sau pe talpa piciorului gol, dacă ai îndrăzni să păşeşti în acest mod, despre lumina întrezărită printre crengi, despre păsări şi cîntatul lor, despre propria tresărire plină de surprindere şi uimire la "auzul" încercării de a porni în viaţă a vreunui fir de iarbă prea curajos, despre culoare şi mister, despre cît de copleşitoare şi apăsătoare poate fi pădurea peste sufletul tău cînd primeşti, şi despre cît de frumos poţi fi cînd ştii că ai putea deveni corp comun cu ea!

Te-aş putea invita dacă ai fi de acord să păşim împreună nu cîţiva metri, ci mai în adîncul ei!... Ţi-am spus cum odată am văzut o căprioară în pădurea cu care sînt vecin... la Buftea? A trecut în aşa viteză prin preajma mea, încît nu mi-a rămas decît imaginea ei întipărită pe retină! Mi-am dat seama de-abia după ce a trecut. În urechi încă mai aveam urmele auditive ale copitelor prea grăbite pentru o întîlnire neprevăzută... o urmă rămasă ca o mărturie a unei întîlniri care n-a avut loc, dar de care am putut să dispun în acel moment!... altădată l-am surprins pe Slash, fostul meu cîine, jucîndu-se cu razele de soare şi cu fluturii liberi, într-o atmosferă de pace şi linişte pe care, doar dacă vrei, le poţi găsi şi te poţi bucura de ele! Mi-am dat seama că el înţelege, percepe, şi vede altfel, doar că se bucura în alt mod!... Lumina şi adierea, foşnetul şi ciripitul, viaţa în desfăşurare, bucuria tristeţii unei păduri te poate pune în legătură cu Dumnezeu... doar să crezi, doar să vrei, doar să întinzi mîna, şi vei primi!

Nu se poate să nu fi găsit măcar într-o zi a vieţii tale altfel de linişte decît cea pe care ai simţit-o în pădure, atunci cînd ai urcat într-o barcă şi ai vîslit într-un loc mai retras, atunci cînd ţi s-a făcut dor de apă şi de cer, de soare şi poate şi de peşte, de pescuit! Ştii că liniştea din adîncuri e plină de sunete foarte clare şi atît de misterioase încît parcă nu ai ieşi aşa curînd dacă ai încerca să le înţelegi! Mie mi s-a întîmplat, şi nu pot să nu-ţi mărturisesc un lucru foarte clar pentru mine: anume că uneori sunetele pot fi înşelătoare, te poţi scufunda sau confunda într-o lume nevăzută, dar doar de tine închipuită şi poţi contribui cu imaginaţia ta la facerea unei alte lumi... dar asta e o altă poveste, şi ştii şi tu că atunci cînd vorbeşti despre astfel de lucruri poţi fi prea lesne considerat ca "uşor luat" sau, mai bine zis, nu prea în regulă cu gîndurile din propria-ţi minte!

Mă bucur cînd mai glumim, cînd mai rîdem, cînd putem lua lucrurile mai uşor, şi mă mai gîndesc desigur că am putea rămîne (dacă am fost vreodată), prieteni încă multă vreme!... la mine-n curte e mult verde, şi tocmai asta m-a îndemnat să-ţi spun ce ţi-am spus! Păcat că nu am atîta timp cît să văd tot! Dacă ai timp şi chef, te aştept pe la mine! Chiar dacă nu mă pot compara cu bogaţii vremii, mă pot asemăna cu mine însumi, şi asta e ceva! Să vii, eu te aştept!
Citeşte mai multe despre:   cutia cu romantism

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de