x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Despre managementul privat la companiile de stat: afară-i vopsit gardul...

0
Autor: Liviu Voinea 10 Mai 2011 - 18:06
FMI şi Banca Mondială au propus, şi Guvernul a dispus (sau invers), privatizarea managementului companiilor de stat. Cea mai tare chestie este că nimeni nu ştie exact câte companii de stat sunt în România. Lăsând însă asta la o parte, trebuie lămurite o serie de aspecte.

Managementul privat nu este o garanţie a succesului, aşa cum nici managementul de stat nu este o garanţie a eşecului. Sunt destule firme private care dau faliment, şi nu dintre cele mai mici. De altfel, expresia "prea mare ca să cadă” nu se referă la firmele de stat, ci la cele private, şi nu a fost inventată la noi, ci în ţările cu tradiţie capitalistă. Ceea ce înseamnă că managementul privat le-a dus în prăpastie – lucru observat cu ochiul liber în criza din 2008 – şi apoi statul a fost chemat să intervină. Pe de altă parte, sunt şi companii de stat de succes. Unele din străinătate au cumpărat chiar companii de stat româneşti. Altele, româneşti, înregistrează constant profit. Desigur, în România managementul de stat este de multe ori asociat unor implicaţii politice, iar politica de achiziţii a multor firme de stat lasă loc de interpretare, dacă nu şi de corupţie. Este bine să punem capăt acestor obiceiuri, dar întrebarea tocmai aceasta este: va reuşi managementul privat să le stopeze?

Să spunem că privatizarea managementului este optimul de gradul doi. Pe de o parte, statul pierde controlul şi accesul la resurse, pe de altă parte nu beneficiază de o infuzie de capital. Există o variantă mai bună şi anume privatizarea activelor, cu alte cuvinte transferul proprietăţii. Desigur, sunt şi cazuri de sectoare strategice unde acest transfer al proprietăţii nu este neapărat dezirabil.

Succesul managementului privat în companiile de stat depinde de o serie de factori. Cel mai important dintre factori este independenţa managementului faţă de ingerinţele politicului. De aceea, un manager privat cu un consiliu de administraţie politic nu va reuşi mare lucru. Este imperios necesar să existe un contract de mandat cu atribuţii foarte clare, cu putere de decizie la nivelul managementului, cu clauze standard şi cu criterii de performanţă şi mecanisme regulate de evaluare clar definite. Clauzele standard sunt necesare pentru a reduce hazardul moral. Criteriile de performanţă sunt esenţiale şi plata serviciilor de management trebuie automat legată de îndeplinirea respectivelor criterii (comisioane de succes).

Desigur, statul nu trebuie să invoce argumentul unor situaţii excepţionale şi să evite procedura de achiziţie publică. Faimoasa ordonanţă 34/2006 trebuie să se aplice şi pentru achiziţia de servicii private de management în companiile de stat.

Dacă toate aceste condiţii nu vor fi îndeplinite, managementul privat riscă să conducă la rezultate chiar mai proaste decât managementul de stat, devalizând şi ce a mai rămas din firmele de stat.

Cred însă că, sub toate discursurile despre managementul privat al companiilor de stat, se ascunde un interes mult mai direct şi mai simplu. Acela de a da afară zeci de mii de angajaţi la stat, fără ca Guvernul (oricare ar fi el) să îşi asume costurile politice ale unor astfel de măsuri. Angajăm deci nişte străini care să facă treaba murdară pentru noi, în numele eficienţei impuse de managementul privat. Nu-i vorbă, unii chiar trebuie disponibilizaţi, mai degrabă la vârful piramidei decât la baza ei. în alte cazuri, unele servicii publice trebuie externalizate. Scopul principal al privatizării managementului nu trebuie însă să fie disponibilizările în masă, ci creşterea performanţelor.

Transferul de la managementul de stat la cel privat va lua timp. înclin să cred că, în loc să grăbească eficientizarea activităţii, aceasta va fi stopată în realitate pe durata transferului de atribuţii.

Nu spun că nu trebuie să încercăm şi această variantă. Mai ales dacă în anul electoral 2012 "rezervoarele” unor companii de stat se vor închide, ar fi bine pentru stabilitatea macroeconomică. Dar dacă nu vor fi îndeplinite condiţiile amintite anterior, privatizarea managementului în companiile de stat va fi doar o operaţie estetică la un picior de lemn.

Serviciul de email marketing furnizat de