Ne-am dezobisnuit de aceste momente, ca de vocile unor rude cu care nu ne-am mai intalnit de multi ani, ne-am dezobisnuit sa deschidem ochii cand se face lumina afara, sa aprindem televizorul si sa nu fie nici o veste proasta, scrisa cu majuscule pe un fundal galben care a ajuns sa ne sperie, ne-am dezobisnuit de normalitate si de liniste, stirile mondene nu ne mai tin deloc de cald, facebook-ul nu a cuprins chiar interesul tuturor, dupa o perioada atat de agitata, pe plan politic, social si economic, e greu sa ne multumim cu doua-trei noutati de culise din lumea vedetelor sau din anturajul divelor, e aproape imposibil sa ne resemnam in fata unor vesti consumate de cateva zile, pe care posturile de televiziune inca le ruleaza.
Ne-am dezobisnuit de diminetile in care nu ni se mai livreaza adevaruri socante de dincolo de cortina, breaking news-ul a devenit un stil de viata, o insomnie care ne-a cucerit pe toti, indiferent de varste sau de interese, ne-a acaparat, incet-incet, ca un drog, si ne-a provocat sa ne asumam dependenta fara ezitare. Imi aduc aminte cu nostalgie de zilele copilariei, in care, in materie de televiziune, erau la moda, inainte de orice altceva, serialele si desenele animate, imi amintesc de acele clipe in care noi, copiii, eram in stare sa ne imbrancim prieteneste ca sa punem mana pe telecomanda si ca sa aflam ce mai face personajul nostru preferat. Amintirea duminicilor in care nu asteptam nici un fel de veste politica mi se suprapune, uneori, in minte cu imaginea duminicilor din casa bunicilor, cand nimic nu parea ca poate zdruncina linistea din jur, cand pentru noi nu existau competitii absurde si lupte fara final pentru puterea absoluta sau pentru siguranta mintita. Pe atunci, nu ne intreceam in like-uri pe facebook si nici in minciuni electorale, pe atunci, posturile de televiziune transmiteau si stiri de bine.
Nu vreau sa se creada ca toate aceste nostalgii se trag dintr-un soi de lasitate, din teama de a infrunta lumea asa cum e ea, astazi. Poate doar am obosit, la fel ca multi dintre cei pe care ii am aproape, poate ca luptele de pe fronturile actualitatii ne-au consumat prea mult, intr-un timp prea scurt. Asa am ajuns, iata, sa ne simtim ciudat, sa ne simtim chiar singuri, in diminetile fara breaking news, in diminetile in care avem falsa impresie ca nu s-a mai intamplat nimic dincolo de fereastra noastra, ca monotonia si-a amintit adresele noastre in cel mai nepotrivit dintre momente. Oricum, nu e cazul sa ne facem iluzii. Peste vreo ora, doua, sau, cel tarziu, maine, vom reintra in normal, ne vom incadra din nou in registrele stramte ale realitatii, vor reveni stirile pe fond galben si comentariile agitate, scenariul e previzibil, se anunta o saptamana plina de vesti din principalele domenii, se asteapta o avalansa de analize politice, ne vom reintegra in atmosfera de fiecare zi si, abia atunci, ne vom simti iarasi in largul nostru, ocupandu-ne comod locurile, pentru a urmari cu atentie spectacolul numit "breaking news".