Dragă domnule Bell

Desigur, după cum bine ştiţi, vedeta săptămânii care tocmai a trecut este tema cu ascultatul telefoanelor. Dar inventivul poporul român trece cu umor şi peste acest moment, să-i zicem.

Există persoane care au început să se amuze teribil, făcând din conversaţia la telefon un joc zilnic. "Alo, Paulică? Nu, nu-mi zice ce mănânci, că suntem ascultaţi, şi pe urmă o să ştie tot cartieru' că de fapt nu eşti un domn, ci din popor, şi mănânci varză cu carne şi afumătură când o prinzi pe Sandy Bell la cotitură. Cine e Sandy Bell? Cum nu ştii, mă? Că doar împărţiţi acelaşi pat! Nu, nu aia mă, nu Cruela, nevastă-ta, mă Paulică, că doar nu era să-i spun pe numele adevărat, că ne interceptează ăştia. De ce îţi poreclesc nevasta? Dă bine să ştie ăştia că face varză bună? Zici tu că salivează şi ne lasă în pace? Da' la Cruela ce-o să mai facă? Să nu zic de Cruela? Lasă, mă, Paulică, să ştie toată lumea că eşti potent! Hai, ne vedem şi noi week-end la un peştişor fript, o pulpiţă şi un pokeraş. Nu trebuia să zic de pokeraş? Lasă, mă, că e din ăla de jucărie, ştiu băieţii. Jucăm şi nu ne mai uităm la televizor? Păi de ce, mă, Paulică? Cum adică fitile? Bine, mă, hai că vorbim mai încolo, că acu' ai luat-o tu razna şi dacă până acu' băieţii se distrau, acu' cred că ne iau în serios. Te pup. Să nu te pup? O să iasă că eşti pe invers? Lasă, mă, Paulică, nouă să ne fie bine. Acu' cobor din tramvai. Ce? Că acu' ne ştie şi tot tramvaiu'? Las' să ne ştie. Hai să trăieşti!".

Dacă ar fi ştiut Alexander Graham Bell, inventatorul telefonului, cât de solicitată îi va fi creaţia... Dragă domnule Bell, cine te-a pus să te prezinţi la biroul de înregistrare (sic!)  a invenţiilor la data de 14 februarie 1876?