Economia scartaie rau

Cele mai mari pericole sunt acum o explozie in conturile externe, caci traiul peste plapuma proprie a intrecut masura, si compromiterea economisirii, caci in lipsa unei compensari a inflatiei, consumul ameninta sa inghita si banii pusi deoparte pentru zile negre

Economia scartaie din toate incheieturile. Cresterea economica, pana mai ieri sustinuta, se incetineste vadit. Inflatia, ce parea s-o ia definitiv pe o panta descendenta, s-a oprit undeva inca sus si este posibil sa urce din nou. Agresivul leu, dupa ce ne obisnuise numai cu ascensiuni, a luat-o din nou in jos. Dobanzile, ce pareau ca doar vor cobori, in urma masurilor ofensive care sa le oblige s-o ia intr-o atare directie, se dovedeste necesar acum sa fie marite. Si, pe deasupra tuturor acestora, ca un rege-diavol, troneaza mereu mai amenintator deficitul extern. In mod evident, cand exporti de 20 miliarde de euro si importi de 30 miliarde de euro, buba trebuie sa se sparga la un moment dat. Asa ceva nu tine! Sau, mai precis, tine o perioada, dupa care crapa!

Cum de s-a ajuns la aceasta situatie, ce apare inversa celei care se arata ca se instaureaza?! Intr-un fel sau altul, faptul denota ca Romania n-a putut prelua fara socuri liberalizarea contului de capital, adica autorizarea fara restrictii a operatiunilor de capital cu strainatatea: atat intrari, cat si iesiri. Se asteapta ca aceasta liberalizare, chiar daca in trepte, sa creeze probleme, indeosebi prin faptul ca va fi scos lucrurile din tiparele anterioare, obligand la politici economice neuzuale sau diferite de cele ce trebuisera anterior sa fie promovate si, mai ales, presupunand masuri de sens contrar, care se vor bate cap in cap. Exact ceea ce trebuia intreprins pentru a se face fata liberalizarii contului de capital era contrar masurilor dezirabile in situatia economica in care se gasea Romania. Coborarea dobanzilor - absolut necesara pentru a descuraja intrarile de capitaluri speculative in contextul respectivei liberalizari - se opunea net incercarii de scadere a inflatiei, pentru care este nevoie dimpotriva de o crestere a dobanzilor. Mai mult, scadera dobanzilor stimula creditul de consum si accentua si mai profund tocmai dezechilibrarile care trebuiau combatute. Pentru a se anihila diferentialul de dobanzi fata de strainatate, care putea atrage capitalurile speculative, dobanzile trebuiau de fapt coborate foarte jos, dar in Romania aceasta insemna sub nivelul inflatiei, ceea ce ameninta destabilizator economisirea. Si mai grav, intrarile de capitaluri impingeau leul in sus tocmai in momentul in care se cerea mai abitir decat oricand exact contrariul, anume comprimarea importurilor si impulsionarea exporturilor.

Absenta coordonarii politicilor intre Guvern si Banca Nationala a jucat un rol nefast. Inlustrativ este faptul ca introducerea de catre Guvern a cotei unice a venit intr-un moment de expansiune a economiei, avand exact efectele perverse ale unei relaxari fiscale intr-o perioada de supraincalzire economica, iar recenta gatuire a creditului de catre Banca Nationala - lasata singura sa se lupte cu consecintele in urma refuzului Guvernului de a corecta prin majorarea TVA dezechilibrele pe care le crease - a fost tocmai masura nepotrivita cand economia isi pierduse suflul.

Cele mai mari pericole sunt acum o explozie in conturile externe, caci traiul peste plapuma proprie a intrecut masura, si compromiterea economisirii, caci, in lipsa unei compensari a inflatiei, consumul ameninta sa inghita si banii pusi deoparte pentru zile negre. Si daca vor veni, aceste zile negre risca sa devina negre de tot. Dobanzile trebuie deci marite. Leul trebuie sa se devalorizeze, ca sa ajute macar putin reducerea deficitului extern. Pretul va fi ori inflatia, ori majorarea impozitelor, adica scaderea nivelului de trai fie pe o cale, fie pe alta. Ne-am intins mult mai mult decat ne este plapuma si trebuie sa platim. Din pacate, ca intotdeauna, se intind unii, putini la numar, si platesc cei multi.