Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Din ratiuni nu prea complicate de inteles, presedintele Obama afirma putin timp in urma , ca in ceea ce priveste noua situatie din Orientul Mijlociu , in special cu referire la Statul Islamic “Nu avem inca o strategie“.
Dupa miliarde de dolari cheltuiti in Orient din 2003 , seful administratiei americane declara in fata pericolului iminent ce se prefigureaza in Orientul Mijlociu creat de extremismul“organizat “, ca SUA nu are strategie.
Care au fost rezultatele acestor eforturi materiale si umane de atatia ani? Strategia vizibila s-a concretizat intr-un proiect de stat modern care acum, insa, se apropie de esec, controlul resurselor energetice este impartit acum cu Statul Islamic iar zona se afla intr-un conflict interconfesional fara sfarsit.
Aceasta sa fi fost viziunea occidentala ? Cu siguranta nu. Ignorarea realitatilor locale impletita cu practicarea unei geopolitici inspirate din trecut, construita pe o paradigma de securitata intrata mai demult in rafturile bibliotecii au condus la esecul de astazi.
Politica occidentala si in special cea americana a fost de un anume succes la jumatatea secolului trecut pentru ca a limitat rolul Uniunii Sovietice in regiune, a dezamorsat intr-un anume fel conflictul israeliano- arab prin acordul de pace dintre Egipt si Israel si nu in ultimul rand a controlat ambitiile regionale ale lui Saddam Hussein.
De ce am ajuns acum in aceasta situatie explosiva ? Pentru ca Europa se zbate cu urmarile crizei economice care nu se mai sfarseste si cu o Grecie care se agata de tot ce este posibil pentru a nu plati datoriile si scapa de colaps.SUA asigura de sprijin dar in culise dezvolta cel mai complicat joc. Realitate are din pacate o imagine extrem de cruda ,se doreste temperarea conflictului din Orientul Mijlociu cu mijloace din trecut.
Analistul Fanar Haddad de la Middle East Institute remarca “ Istoria ne invata o lectie importanta : Sa nu mai contam pe ajutorul Americii pentru a rezolva toate conflictele de pe mapamond . SUA nu pot determina Israelul si Autoritatea Palestinina sa semneze tratatul de pace la fel cum nu pot pune capat razboiului civil din Siria si cum nu pot impiedica Irakul sa nu devina campul de lupta al jihadistilor “.
Din pacate asta este adevarul, America a inteles ca nu se mai poate implica peste tot si actioneaza acolo unde are interes .In fata ignorantei Occidentului ,Statul Islamic si-a construit pe ruinele gruparii Al-Queda o formatiune dupa reguli islamice numai de ei recunoscute si doresc sa o impuna, deocamdata, lumii musulmane.
Dupa aprecirea unor analisti, problema actuala nu este ca Occidentul a devenit mai slab ci ca Orientul Mijlociu s-a schimbat. .Cand situatia in regiune era caracterizata de tensiuni simetrice precum disputa intre diverse fractiuni pentru putere Occidentul avea posibilitatea sa-si impuna punctul de vedere asupra solutionarii conflictului. Situtia de astazi ne arta o scena dominata de conflicte etno-religioase, organizatii teroriste,devenite stat in stat iar drama cea mai profunda este neputinta guvernelor de a stabiliza situatia , de a conduce societatea pe calea reformelor si democratiei.
Primavara Araba a adus la putere regimuri dictatoriale ,radicale care au favorizat instaurarea instabilitati si haosului . Toate aceste lucruri sunt ilustrate de situatia din Libia care nu mai exista ca stat, de Yemen unde guvernul exista pe hartie in lupta cu Al –Queda si in alte parti din regiune. In fata acestei stari Occidentul priveste si reactioneaza numai cand drame ca cea de la Paris sau Cophenaga indoliaza lumea occidentala.
Politica ezitarii caracterizeaza marile puteri si asta in conditiile cand la orizont se prefigureaza impasuri geopolitice de loc de neglijat.Occidentul asista de multe ori pasiv la desfasurarile ISIS si asta in conditiile in care tintele viitoare devin mai clare .Poate ca fermitatea raspunsului occidental ar fi dat mai multa forta si ar fi impiedicat dezastrul spre care se indreapta Irakul, Siria, Yemenul si Libia.
.Redefinirea modului de abordare a regiunii devine o prioritate pe care Occidentul nu o poate evita .Paradigmele solutionarii “cauzelor crizelor din Orientul Mijlociu dintr-o singura lovitura “ se indeparteaza lasand loc necesitatii gestionarii consecintelor extrem de grave ale conflictelor din regiune.Daca nu poti sa rezolvi o problema ( Fanar Hahad ) atunci ai cel putin grija sa aiba cat mai putine repercursiuni. O cugetare care devine necesara zbuciumului prin care trece lumea de astazi.
