x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Eternele alarme false

Eternele alarme false

de Ana-Maria Păunescu    |    28 Apr 2013   •   12:04

Fie că e vorba de o bombă pe Aeroportul Otopeni, fie că e vorba de un discurs politic, la noi tot despre alarme false se discută. Suntem cei mai buni la asta, dacă s-ar face un concurs de talente la nivel mondial sigur ne-am califica în finală. La noi e alarmă falsă fiecare promisiune a celor care au în mâini puterea de decizie, e alarmă falsă aproape fiecare afiș din scara blocului care anunță oprirea temporară a gazelor și, mai ales, e alarmă falsă fiecare veste bună pentru care ne grăbim să zâmbim, presupunând că șirul tragediilor a decis să-și întrerupă efectul. Dacă tot nu s-a mai întâmplat nimic în ultima vreme, nimic senzațional și nimic șocant, nimic de pagina întâi sau de ultimă pagină, s-a gândit o doamnă, din zborul care-i purta elegant ființa de la Roma spre București, să anunțe o bombă la bordul aeronavei, să pună pe jar un aeroport întreg și vreo două posturi de televiziune, care s-au bucurat să poată transmite, din nou, un breaking news ca la carte. 

Pe aici, prin țara celor mai multe noutăți, alarmele false sunt un stil de viață, un fel anume de a trezi poporul din amorțeala unor zile aparent normale, de a scoate din plictis generațiile care vor să fie la zi cu toate, de la lansări de carte și până la buletine meteorologice, de la starea drumurilor și până la ultimele tendințe informatice. Alarmele false au și ele, însă, demnitatea lor, nu se pot lansa decât la de la un anumit nivel în sus, nu ne jucăm de-a bomba la noi în beci sau în pod la vecinul, ci în direct, pe cele mai importante posturi de știri, în direct, pe pista de aterizare a singurului nostru aeroport cunoscut, în direct, prin telefon, dintr-un capăt de lume spre celălalt, iresponsabili și întotdeauna inventivi la netimp, în direct, prin firele de înaltă tensiune, din cartierele de margine de capitală către cartierele din centru pe care nu le mai ia nimeni în serios.

Ne panicăm, chemăm întăriri, echipele sunt obligate să intervină, câinii polițiști își știu cel mai bine rolul, ei sunt, probabil, singurii cu adevărat instruiți, singurii pe care alarmele false îi încurcă, în rest, nimic mai comod decât să dezminți și să mergi mai departe, respectând, atât cât se mai poate, orarul stabilit de dimineață, planurile de zbor aprobate de atâtea zile, că doar alarmele false nu ne pot pune piedici tocmai nouă, specialiști în mărunțișuri și în declarații de presă făcute la poalele scării de urgență. Suntem tot mai pregătiți, la cum stau lucrurile, pentru aceste cazuri de aparent stres, suntem pregătiți, în orice moment al zilei, să dăm ochii cu coletele în care ni s-a spus că s-ar putea ascunde bomba, ca să trecem la verificări. Din păcate, dintre toate posibilitățile pe care le ia în calcul logica, singura pentru care nu suntem gata este aceea care ar putea confirma bomba, alarma, panica. Și nici nu-i de mirare. Într-o lume a alarmelor false, cine mai are timp să facă față amenințărilor reale? Poate doar câinii polițiști.

×