x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

“Eu sunt bolnav de Dumneavoastră,Ţară”!

0
Autor: Florin Condurateanu 16 Apr 2015 - 10:24
”Aceasta boală e o boală rară, această boală e o boală grea, această boală se numeşte Ţară şi leacul este ea şi numai ea”! Adrian Păunescu. Cu perfuziile împingându-i zadarnic viaţa înainte, cu doar câteva ore înainte de a se înălţa la cer, Poetul dictează cea din urmă poezie la Terapie intensivă şi ultimul vers al unei opere uriaşe cere să mai trăiască puţin pentru a vedea “minima dreptate pentru Ţara mea”. L-am întrebat pe Adrian Păunescu într-o emisiune a mea de la Antena 1 în ce altă perioadă de istorie şi-ar dori să trăiască: “Aş vrea să fiu pământul care s-a prins de bocancii ţăranilor care mergeau spre Câmpia unde au hotărât Unirea” ! O amintire înşiră lacrimi pe obrazul Poetului. “Am anunţat-o pe directoarea liceului unde învăţam că astă noapte tata, învăţătorul cu vederi liberale, a fost arestat de securitate. Directoarea a oftat adânc şi m-a chemat peste două zile. Nu m-a alungat cum erau ordinele, ci cu mai mulţi profesori au strâns bănuţi din leafa lor mică cumpărându-mi o cartelă la cantină” . Nici un politician n-ar trebui să doarmă liniştit cât acţionează atât de amarnic versul din “Repetabila povară” : ce părinţi, nişte oameni acolo şi ei care ştiu dureros ce e suta de lei! În miezul nopţii, Adrian Păunescu a scris superba poezie şi l-a chemat pe Hruşcă să compună melodia. Somnoros după un Cenaclu lung, Hruşcă a însăilat melodia însă l-a rugat pe Poet s-o înregistreze a doua zi. Păunescu n-a vrut să accepte, s-a înregistrat prima variantă a cântecului în toiul nopţii şi bine a făcut, a doua zi spăşit Hruşcă a spus că, dormind, uitase melodia.

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de