Eurovision ne-a rezervat ceva îngrozitor și hidos

Nu schimb nimic din ce-am scris despre Eurovision înainte și în timpul concursului. O ediție de locuri comune, voci bune și bunicele, creații abundent plate. Nu schimb nimic din ce-am scris (pot fi verificat de ampress.ro) despre Cezar Ouatu. El rămâne surpriza ediției 2013, stricând somnolența agitată, zgomotoasă și plată a unui festival care poate concura cu el însuși și iese pe locul doi și cu cel de la Mamaia, unde rezultatul se joacă strâns. Singura notă de originalitate, care a reușit să strice cadența previzibilului, a fost realizată de echipa României, iar Cezar Ouatu a probat valoarea sa de excepție. Într-o lume muzicală industrializată, manelizată, promovând fâțe fără școală, cu o educație primară, care cântă cu țâțele și iau notele cu bulanul dezgolit până dinsus de chilot, apariția din scena clasică a românului a constituit pentru mulți o revelație. Ce s-a petrecut la vot? Ce s-a petrecut și alte dăți, dar consacrând amănuntul că nimeni nu votează piese și prestații, ci încuscriri politice, vecinătăți, amiciții. În plus, pentru noi a apărut ceva de-a dreptul îngrozitor și hidos. Nu mai avem neamuri, nu mai avem vecini, nu mai avem amici.Nici măcar căpșunarii noștri, care ascultă, frisonați de nostalgii românești, Salam, Guță și Adi Minune, n-au catadixit să întrerupă o seară atmosfera manelistă, de înaltă respirație geto-dacă. Să-și fi surpat România respectul de care s-a bucurat prin civilizația și valorile universale care au dus-o uneori foarte sus? Până acum mai ciupeam ceva puncte de la vecini. Acum nici măcar Basarabia nu ne-a dat nota cu care ne obișnuise, preferând s-o dea Ucrainei. Nu juriul de la Chișinău ne-a depunctat, acela ne acordase 12 puncte, ci votul popular de dincolo de Prut, ceea ce este cu adevărat grav. Bulgaria ne-a dat zero, ca și alți vecini. Veneau, către noi, indiferent ce cântam, niște semne de simpatie de la țările gintei latine, Spania, Italia, Franța. Israelul care are o parte importantă din populație adânc legată de aceste meleaguri și care ne-a dat mereu puncte, a tăcut alb. Nimeni, sâmbătă noaptea, n-a fost notat pentru piesa produsă și prestația interpretului. Au fost notate țări, popoare, interese. Noi, așa mi s-a părut, am pierdut, pe lângă toate câte le-am pierdut în acești ani, și dreptul de a avea amici. La Malmo, în Suedia, n-a pierdut Cezar Ouatu, care pentru mine rămâne marele câștigător al acestei ediții, ci România. Mai avem ceva de dat, mai avem ceva de pierdut, mai avem ceva de ratat?

P.S. Faptul că nu ne-au votat neamurile, prietenii și vecinii este bătut doar de amănuntul că primii care nu ne-au (ne-am!) votat am fost noi, furioși pe curajul de a promova noutatea și demolatori exersați a ceea ce suntem!