Extraordinarii Belu şi Bitang

Acum, cand s-a mai linistit entuziamul care plutea in jurul lotului de aur de gimnastica, condus de extraordinarii Belu si Bitang, parca victoriile pe care ni le-au adus de la Bruxelles, de la Campionatele Europene, incep sa se aseze in rama, in paginile cartilor de istorie, parca acum ne e si mai clara importanta performantei care se naste din talent, disciplina si extrem de multa munca.

Cand scriam, acum destula vreme, un text in care marturiseam ca simt ca incep sa am trecut, gandindu-ma in primul rand la anii liceului, pe care atunci ii lasam in urma ca pe o rana deschisa, nu m-am gandit ca acest trecut pe care il recunosteam cu timiditate si teama mi se va confirma in primavara lui 2012, datorita unor competitii de varf ale gimnasticii feminine. Le-am urmarit prestatia acestor muncitoare copile, cu emotie si cu mandrie, am auzit imnul nostru inaltandu-se demn in sala aceea dominata de steaguri tricolore si nu am putut sa nu-mi aduc aminte cum, acum opt ani – nici nu-mi vine sa cred ca au trecut opt ani! – stateam si ma uitam cu tata la Olimpiada de la Atena si reactionam impreuna la fiecare miscare buna sau la fiecare pas ezitant al reprezentantelor noastre.

Imi amintesc perfect si acea Olimpiada, dar si starea de prabusire pe care au intuit-o multi cand antrenorii Belu si Bitang au renuntat, cand lotul olimpic s-a destramat, aparent fara cale de intoarcere. Stiam ca nu va fi bine, stiam ca performanta, oricat ar fi de legata de talentul nativ al fetelor, era sustinuta, in primul rand, de mintea sclipitoare a antrenorilor si de disciplina pe care numai ei ar fi capabili sa o respecte si sa o impuna in continuare. Nu e vorba de doi antrenori oarecare, de un domn si o doamna care stiu cum sa invete niste copii sa se dea peste cap, ci e vorba de doua legende cu care avem onoarea sa fim contemporani, doi oameni pe care ii putem privi si admira in direct, carora le putem multumi pe viu pentru toata performanta pe care o construiesc pentru Romania.

Belu si Bitang sunt adevaratele medalii de aur ale lotului nostru. Ei, din umbra, cu discretie si modestie, imbracati sport, sunt mereu acolo pentru aceste generatii care au facut istorie in gimnastica. Toate rezultatele pe care le-au obtinut nu sunt intamplatoare si noi stim asta, chiar daca agitatia zilelor de lucru ne face sa parem, din cand in cand, mai superficiali decat suntem. Toata admiratia pentru fetele care isi pun copilaria in slujba gimnasticii, tot respectul pentru parintii acestor copile, care sustin performanta si talentul, platind pretul distantelor si emotiilor fara limite. Toata recunostinta pentru antrenorii Octavian Belu si Mariana Bitang, autorii acestor victorii care ne anuleaza, cat de cat, anonimatul de pe alte planuri. Poate ca nu ne-am dat seama la vreme, dar intoarcerea lor in gimnastica a fost una dintre cele mai bune vesti pe care le-am primit in ultimul timp. Nu stiu ce va fi la Olimpiada de la Londra, dar revenirea lor la lot ne ofera garantia ca prezenta noastra nu va trece neobservata.