Felinarul

Cu putin inainte de sfarsitul programului, un betiv suna la primarie si cu glasul de om care le vrea binele semenilor, dar se asteapta la ce-i mai rau din partea lor, zice: "Bre, faceti cum vreti, da’ sa stiti ca felinarul pe care l-ati pus ieri in fata carciumii e intr-o parte".

"Du-te, cetatene, de te culca!", il sfatuieste secretara, care tocmai isi strange lucrurile, insa primarul, care n-are nici un motiv sa se grabeasca acasa, il invita in birou pe seful de la amenajari urbane, mai cheama si un electrician si se duce cu ei sa vada ce-i cu felinarul. La fata locului s-au strans cativa clienti ai localului, care-si inclina capetele cand in stanga, cand in dreapta si-si dau cu parerea. Numai betivul sta drept si cand apare cate un gura-casca nou ii arata cum trebuie sa se aplece, ca sa vada cat de stramb a fost montat felinarul. Primarul isi da seama ca omul e beat mort, fapt care ar trebui sa-l umple pe el, pe mai-marele locului, de ridicol, dar ca e si o problema cu felinarul. Ii da ocol de trei, patru ori, inchide ochii mici, cand e sa-i compare verticalitatea cu a blocurilor dimprejur, zice incetisor: "Ce mama dracului!" Si in final ii invita pe cetateni sa faca acelasi lucru. Sa-i spuna ca n-a innebunit si ca ori felinarul e drept, si atunci blocurile sunt strambe, ori blocurile sunt strambe, si felinarul e in regula. Cetatenii urmeaza exemplul primarului, tin ochii mici, ca sa aprecieze corect unghiurile, unii mai priceputi sau care vor sa se dea destepti duc o palma pe cant in dreptul nasului. Lumea incepe sa se adune, pe margini se vorbeste in dodii despre teroristi si despre o fisura la conducta de gaze, si totul de la telefonul unui chefliu. "Ati vazut si voi ce-am vazut eu?", ii intreaba primarul pe alegatori. Acestia dau din cap cam buimaci. Nu-i nici o indoiala, felinarul e drept, dar toate blocurile sunt cas. Cel mai stramb fiind blocul de vizavi. Daca e sa te iei dupa felinar, etajul zece ar veni aproape un metru intr-o parte. "Cum sa fie atat de strambe - se revolta populatia - , ca doar stam de-o viata in blocurile astea. Acum ne luam si dupa ce zic betivii." "Lasati persoana in pace - incearca sa linisteasca spiritele primarul - ce daca a baut o bere in plus." "Nu bere, ci tuica", il corecteaza demn betivanul, de parca numai tuica i-ar da dreptul la un punct de vedere credibil. Si cum multimea il huiduieste, pleaca zicand cu obida: "Bere sa beti voi! Vrei binele prostilor si te alegi cu ce-i mai rau".

Din multime se aude o voce de femeie: "Poate e strada de vina. Poate a luat-o la vale. Cu ploile astea...". Cativa barbati se lungesc pe burta si incep sa discute de unghiuri drepte, de firul cu plumb, de deplasarea placilor tectonice de sub oceane. O fi si cu strada ceva, totusi e clar ca blocurile se cracaneaza spre varf. Locatarii de la ultimele etaje sunt panicati. "Un metru e mult." "Ar veni cam zece centimetri de etaj - socoteste expert unul din insotitorii primarului - , n-ar fi mult. E in limitele admise." "Ce limite, ce-o faci, ma, pe istetul - urla la el o muiere - , ne zboara copiii pe ferestre. Uitati, oameni buni, chiar acum blocul se inclina. Va jur c-am vazut eu cum se misca!" "Sa nu dramatizam", spune primarul cu o voce nitel gatuita. Iar in sinea sa isi blestema functia: "Ma manca-n fund sa le pun felinar".