Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
El atrage atenţia, în eseul său „Despre robusteţe şi fragilitate”, că o astfel de atitudine e contrară oricărei tradiţii istorice. Culturile mediteraneene au dezvoltat o dogmă împotriva datoriilor, de aceea romanii obişnuiau să spună „Felix qui nihil debet”, adică „Fericit cel care nu datorează nimic”.
Taleb readuce în memorie că încă de pe vremea babilonienilor există documente care atestă racilele datoriei; religiile Orientului Apropiat interziceau datoriile. Ceea ce înseamnă - remarcă eseistul - că scopul religiei şi tradiţiei a fost acela de a proteja oamenii de propria aroganţă epistemică. De ce? Fiindcă datoria presupune un angajament ferm pentru viitor şi un grad ridicat de încredere în prognoze.
Dacă împrumutaţi o sută de dolari într-un proiect, sunteţi în continuare dator, chiar dacă acesta eşuează. Deci datoria e periculoasă, dacă sunteţi prea încrezător şi orb la accidente de tipul Lebedelor Negre. Iar prognoza e dăunătoare, de vreme ce oamenii (şi mai ales guvernele) împrumută ca răspuns la o prognoză (sau folosesc o prognoză ca scuză pentru un împrumut).
Taleb conchide spunând că Scandalul Predicţiei (adică al predicţiilor mincinoase, care par să existe pentru a satisface nevoile psihologice) este amplificat de Scandalul Datoriilor: împrumuturile pe care le luaţi vă fac vulnerabil la erorile de predicţie.
Ca să explicăm mai clar spusele lui Taleb, politicienii sunt cei care au imprimat oamenilor acest comportament dăunător de a se îndatora. Politicienii greci, de pildă, au furat împrumutând bani timp de 30 de ani, după care au dat vina pe estimările analiştilor şi pe pieţe pentru ceea ce li se întâmplă. După care a apărut QE, ca ceva natural, să-i salveze.
Citește pe Antena3.ro
Ceea ce ţine de absurd. Fiindcă nu este normal ca acela care se împrumută să dea mai puţin înapoi şi cine economiseşte să primească mai puţin. Firesc e să administrăm raţional resursele, deoarece-s rare, nu să le risipim.
