Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Fericirea e atunci cănd nu mai ai nici un dinte, dar cu cleiul, care tocmai s-a pus in vănzare, nici la autopsie nu-ţi mai dezlipeşte proteza. Fericirea e atunci cănd stai degeaba pe un şantier, iar băiatul pe care l-ai trimis după cuie vine cu o sticlă de coniac.
Fericirea e atunci cănd nu mai ai nici un dinte, dar cu cleiul, care tocmai s-a pus in vănzare, nici la autopsie nu-ţi mai dezlipeşte proteza. Fericirea e atunci cănd stai degeaba pe un şantier, iar băiatul pe care l-ai trimis după cuie vine cu o sticlă de coniac. Fericirea e cănd faci mătreaţă şi-n nas, dar scapi de ea cu un şampon ieşit de curănd pe piaţă. Fericirea e cănd plăteşti o pensie privată la o sută de bănci, iar peste treizeci de ani doar una dintre ele nu dă faliment. Fericirea e atunci cănd 99 de bănci dau faliment, dar cu noul detergent din comerţ se scot 99 de pete.
Fericirea e să apari in reclama unui mediament pentru prostată, impreună cu soţia, fericită că ea n-are prostată. Fericirea e să te speli pe dinţi cu o pastă care s-ar putea să ajute prevenirea cariilor. Cănd sunt prevenite că s-ar putea să aibă de-a face cu pastă de dinţi şi mai ajutătoare ca precedenta, cariile se duc buluc la alţi dinţi. Fericirea e să-ţi vezi copiii bănd sucuri cu E-uri, măncănd biscuiţi cu glutamaţi şi ronţăind cartofi prăjiţi in uleiuri de porumb concerigen transformat genetic. Fericirea e in toate reclamele, in spoturile publicitare de la toate televiziunile şi in paginile presei. In reclame, toată lumea e fericită fiindcă fericirea din reclame e plătită.
Pentru marea majoritate a romănilor, fericirea e să aibă ce mănca, un acoperiş deasupra capului şi să le fie copiii sănătoşi. Pentru marea majoritate a romănilor viaţa e gri. O faţă de masă de un alb absolut, obţinut cu un nou detergent, mai ieftin decăt detergenţii scumpi, dar mai scump decăt păinea de fiecare zi, e o faţă de masă murdară. Cănd totul e murdar, vechi şi stătut, albul absolut nu e o provocare, e o jignire. E o pată de perfecţiune intr-o nesfărşire cenuşie.
E normal ca in reclame şi in filmele publicitare, femeile, bărbaţii şi copiii să fie fericiţi. Toţi sunt tineri, frumoşi, bine spălaţi şi parfumaţi, iar singura lor grijă e să cumpere. Nu contează ce, numai să nu se oprească din cumpărat. In reclame, fericirea se cumpără de la magazin. Cu căt cumperi mai mult, cu atăt paradisul e mai accesibil.
Fericirea se vinde la metru, la kilogram şi la bucată. Fericirea din reclame nu e un sentiment, e o cantitate. Cine are două maşini e mai fericit decăt cel care are numai una. Cine are trei maşini e mai fericit decăt cel care are numai două. Pentru oamenii care trăiesc fericiţi exact ca-n panourile publicitare şi in spoturile tv, chiar şi moartea poate fi o fericire. Cu condiţia să mori cu 250 km la oră intr-o maşină scumpă plină cu prieteni.
Fericirea e să apari in reclama unui mediament pentru prostată, impreună cu soţia, fericită că ea n-are prostată. Fericirea e să te speli pe dinţi cu o pastă care s-ar putea să ajute prevenirea cariilor. Cănd sunt prevenite că s-ar putea să aibă de-a face cu pastă de dinţi şi mai ajutătoare ca precedenta, cariile se duc buluc la alţi dinţi. Fericirea e să-ţi vezi copiii bănd sucuri cu E-uri, măncănd biscuiţi cu glutamaţi şi ronţăind cartofi prăjiţi in uleiuri de porumb concerigen transformat genetic. Fericirea e in toate reclamele, in spoturile publicitare de la toate televiziunile şi in paginile presei. In reclame, toată lumea e fericită fiindcă fericirea din reclame e plătită.
Pentru marea majoritate a romănilor, fericirea e să aibă ce mănca, un acoperiş deasupra capului şi să le fie copiii sănătoşi. Pentru marea majoritate a romănilor viaţa e gri. O faţă de masă de un alb absolut, obţinut cu un nou detergent, mai ieftin decăt detergenţii scumpi, dar mai scump decăt păinea de fiecare zi, e o faţă de masă murdară. Cănd totul e murdar, vechi şi stătut, albul absolut nu e o provocare, e o jignire. E o pată de perfecţiune intr-o nesfărşire cenuşie.
E normal ca in reclame şi in filmele publicitare, femeile, bărbaţii şi copiii să fie fericiţi. Toţi sunt tineri, frumoşi, bine spălaţi şi parfumaţi, iar singura lor grijă e să cumpere. Nu contează ce, numai să nu se oprească din cumpărat. In reclame, fericirea se cumpără de la magazin. Cu căt cumperi mai mult, cu atăt paradisul e mai accesibil.
Fericirea se vinde la metru, la kilogram şi la bucată. Fericirea din reclame nu e un sentiment, e o cantitate. Cine are două maşini e mai fericit decăt cel care are numai una. Cine are trei maşini e mai fericit decăt cel care are numai două. Pentru oamenii care trăiesc fericiţi exact ca-n panourile publicitare şi in spoturile tv, chiar şi moartea poate fi o fericire. Cu condiţia să mori cu 250 km la oră intr-o maşină scumpă plină cu prieteni.
Citește pe Antena3.ro
