Florence Nicolas si Romania ipocrita

"Dupa 16 ani, Romania inca nu este dispusa sa decida singura soarta copiilor abandonati (orfani). Nu vrea, nu stie sau, mai rau, foloseste aceasta problema grava si delicata pentru a castiga sustinerea unor functionari si parlamentari europeni"

Dupa 16 ani, Romania inca nu este dispusa sa decida singura soarta copiilor abandonati (orfani). Nu vrea, nu stie sau, mai rau, foloseste aceasta problema grava si delicata pentru a castiga sustinerea unor functionari si parlamentari europeni. Desi pretinde ca doreste binele copiilor, Romania nu a facut nici cel mai mic efort ca sa dea un continut precis unui principiu fundamental: interesul superior al copilului. Nimeni nu stie ce presupune acest principiu si nu exista reguli scrise pentru aplicarea lui. Cu toate acestea, in numele interesului superior al copilului se iau decizii pe cat de absurde, pe atat de nefaste pentru viitorul a mii de copii.

Florence Nicolas nu avea de unde sa stie aceste lucruri. Nimeni nu i-a spus ca, in Romania, legendele care imbatranesc devin mituri, cazul adoptiei internationale. Nu a stiut, asadar, ca de 16 ani se demasca periodic un trafic vesnic nedovedit si ca strainii care vor sa adopte nu sunt pe placul presei.

Florence Nicolas a vrut sa adopte un copil roman abandonat de parintii naturali. A urmat o procedura legala, in vigoare, care recunostea atat dreptul ei de a solicita adoptia, cat si dreptul copilului orfan de a avea o familie. A asteptat patru ani, ca in final copilul pe care si-l dorea sa fie adoptat de o familie de romani. Presa vigilenta a acuzat-o pe actrita franceza de presiuni asupra justitiei doar pentru ca si-a permis sa-si exercite anumite drepturi civile. Aceeasi presa a rasuflat usurata in momentul in care justitia romana a invins-o pe "actrita Florence Nicolas". Despre minunata familie de romani, nici un cuvant: cine sunt, ce fac, din ce traiesc si in ce conditii. Cum presa nu a furnizat aceste informatii esentiale, nu sunt convins ca interesul superior al acestui copil este mai bine implinit undeva in judetul Prahova decat la Paris.

Cazul Florence Nicolas nu este unic. In aceeasi situatie se afla sute de familii din SUA si Europa, care au depus dosare de adoptie inaintea si in timpul moratoriului instituit de fostul guvern. Inainte deci de intrarea in vigoare a Legii 273/2004, care i-a legat cu lanturi pe orfani de glia stramoseasca. Rapindu-le multora dintre ei sansa de a avea parinti, de a fi iubiti. Aceste dosare nu intra sub incidenta noii legi si, in consecinta, trebuie solutionate legal. Iata de ce demersurile unor institutii internationale (Comisia Helsinki) si ale unor europarlamentari, care cer guvernului sa rezolve aceasta problema, sunt corecte, dar si morale.

Cum a schimbat blocarea adoptiei internationale viata copiilor abandonati? Traiesc mai bine, se bucura de mai multa afectiune? Din acest punct de vedere nici o institutie a statului si nici presa, altfel vigilenta, nu au dat publicitatii vreun raport sau cel putin o cercetare. Nici nu pot, atata timp cat datele statistice sunt negative. Abandonul se mentine la acelasi nivel (asadar nu adoptia internationala era cauza, cum specula dna Nicholson). Adoptia nationala nu a crescut spectaculos. Creste, in schimb, numarul copiilor vagabonzi, disparuti sau abuzati. Creste pruncuciderea, dar si abandonul scolar. Si, atunci, cum respecta Romania interesul superior al copilului fara familie? Obligandu-l prin lege sa traiasca cu orice pret in tara de bastina? Jucandu-te de-a Dumnezeu?

Cel mai grav lucru este orbirea de care da dovada presa in fata unor fenomene extrem de grave, cum ar fi transformarea plasamentului familial si a asistentei sociale in mijloc de subzistenta a familiilor sarace. E mai usor sa o acuzi pe Florence Nicolas decat sa verifici in ce conditii traiesc sute de copii abandonati, dati in plasament familial. E mai de folos sa hranesti publicul cu himere, infierandu-i pe strainii care ne vor copiii, decat sa te intrebi de ce asistentii sociali sau familiile substitutive vor sa adopte doar atunci cand risca sa ramana fara un venit mic, dar sigur. Oare chinuieste pe cineva o intrebare simpla: daca Florence Nicolas iubeste mai mult copiii decat familia aleasa de Directia pentru protectia copilului Prahova si de justitie in numele interesului superior al copilului?

In definitiv ceea ce lipseste cel mai mult acestor copii este afectiunea. Dar numai la afectiune nu se gandesc dna Nicholson, presa, guvernul si Parlamentul Romaniei.