Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SUA, Germania sau Italia (2.452 t) nu abandonează - au două treimi din rezerve - ceva ce a fost un răstimp îndelungat baza sistemului monetar internațional, o perioadă alături de argint, apoi singur, ba mai mult Statele Unite i-au găsit recent utilitate. Au mai luat o cantitate de metal galben „în leasing” și au emis în contrapartidă monedă, ceea ce s-a numit quantitative easing (QE). Până s-a ajuns la aberația ca aurul să fie mai scump decât platina, un metal nobil mai rar!
Da, numai că relaxarea cantitativă s-a făcut cu aur, nu cu fostul „tovarăș” de bimetalism, nici cu platină ori platinice (paladiu, rodiu, iridiu, ruteniu, osmiu şi reniu) și de aceea s-a scumpit, împotriva „fundamentelor” legate de economia reală.
Continuând să ne uităm la cantitatea de relicvă barbară vedem că România are 103,6 tone peste nivelul de 102 t al Băncii Reglementelor Internaționale (Bank for International Settlements - BIS). Nu sunt 242 de tone ca în 1944, chiar și fără tezaurul de 93,5 pe care au uitat să ni-l înapoiezi rușii, dar nici 45,8 precum în 1955 după plata daunelor de război, ori 42,4 ca în 1987 după achitarea datoriei externe.
Stocul de metal galben al României, care reprezintă 11% din rezervele internaționale, față de 8% în mai marea Polonie, ar trezi un vădit resentiment din partea Lordului Keynes. Dar arată că dăm dovadă de prudență sporită în contextul QE, avem hedging făcut la hazardul moral și selecția adversă induse de relaxarea cantitativă, în măsura în care aurul nu indică, de fapt, vreun câștig, ci doar nivelul zero al pierderii. De aceea, legendarul Alan Greenspan îl considera un garant al drepturilor de proprietate, care se opune deficitelor, modul ascuns de confiscare a avuției și sublinia că acela care își dă seama de acest lucru „nu are nicio dificultate în a înțelege antagonismul etatiștilor față de etalonul-aur.”
Iar prudența noastră se manifestă nu doar când discutăm de „cantitatea” de oponent al lui Keynes în România, ci și de locul unde-l păstrăm. În decembrie 1916 premierul I.I.C. Brătianu i-a cerut lui Mauriciu Blank părerea în legătură cu trimiterea tezaurului românesc la Moscova. Bătrânul bancher i-a spus să nu facă asta sub nici o formă şi a susţinut că e mai sigur să-l trimită în Marea Britanie. La replica lui Brătianu că ar trebui plătită o primă de asigurare de 10 milioane lei aur, Blank a replicat: „Într-o vreme când se prăpădesc miliarde prin război, o primă de asigurare chiar de 10 milioane pentru tezaurul ţării noastre nu este exagerată”.
Citește pe Antena3.ro
Iată că am învăţat ceva din lecţiile istoriei!
