Fotoliul, cana, mocasinii

Pe un divan în fosta fierărie, de Gellu Naum "Stăteam întins pe spate pe un divan în fosta fierărie şi ascultam cum cineva ascuns sau nevăzut şoptea ceva în limba lui necunoscută mie..."

Când mă gândesc la starea de confort, o pun mai mereu în legătură cu eleganţa şi inteligenţa. Îmi apare în minte imaginea unui tip, confortabil aşezat intr-un fotoliu, ce frumos spun englezii, armchair. Iar tipul este neapărat relaxat, îmbrăcat chic, într-o ţinută lejeră şi poartă nişte mocasini moi de antilopă, fără şosete, am văzut că anul acesta în prezentarea Hermes hommes au dispărut total şosetele.  O cană interesantă, bine ţinută între palme, pare nu numai să conţină o băutură delicioasă, dar şi cheia unei concentrări şi a obţinerii celei mai bune stări, fie pentru meditaţie, sau comunicare.

Aşa l-am cunoscut pe Gellu Naum. Un rafinament incredibil. Surprinzător să găseşti combinaţia aceasta rară: un poet excepţional, frumos ca un model Emporio Armani, cu o naturaleţe şi o eleganţă în care totul e de admirat. Într-un interviu televizat, Gellu a povestit că asculta cu jumătate de ureche o voce de la radio. A devenit brusc atent, din cauza timbrului cuceritor. O jumătate de minut mai târziu a realizat, râzând, că era chiar vocea lui, într-o înregistrare. Am urmărit câteva interviuri cu Jeremy Irons şi George Clooney şi am observat şi la ei cum fotoliul, cana şi mocasinii i-au aşezat în cea mai bună ipostază de comunicare. Şi vocea, şi conversaţia, foarte cuceritoare.

Gellu si Lyggia aveau câteva fotolii monumentale şi confortabile, cam ca cel pictat de Janis Gillan.