Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Asistând, uneori mut de uimire, la răzgândirile publice ale așa zisului nostru președinte, în conflict (aparent) cu sine de la o oră la alta, m-am gândit dacă n-ar fi nimerit, unui asemenea personaj, apelativul răzgândac. Avem, în fruntea României, nu doar un tip ilegitim din punct de vedere democratic, democrația fiind o alifie care tencuiește nevoia noastră de egalitate în fața legii, ci și un răzgândac. Cuvântul răzgândac nu cred că există în dicționare și nu știu dacă nu se ia cumva de brăcinari cu rânduielile de virgulă și mărțișoare de acord, ale limbii române. Mă aflam la începutul unei emisiuni a Danei Grecu și meditam mândru la invenția mea când realizatoarea a vorbit, citându-și producătoarea, de „răzgândacul” Băsescu. Na, zic, am inventat cuiul, când tocmai cineva îl bătea în ulucă. Pentru mine, zice Dana, femeie frumoasă dar care-și paradește excesiv candoarea prin avânt polemic, cetățeanul cu pricina e „un animal politic”. Mi-a venit bine s-o întrerup și contrazic. Nu-i animal, nici răzgândac, fiindcă am asistat de atâtea ori la răzgândiri de răzgândiri, ci gândac. Doar gândac, probabil politic, și în niciun caz animal politic. Animalul – n-am apucat să zic, fiindcă emisiunile astea sunt ca la raliu, dacă n-ai apucat să scoți un diftong, rămâi cu el în gât – e o vietate cu noblețe. Leul e animal. Leopardul și splendida creatură a calului, sunt animale. Girafa care se adapă din grădinile lui Dumnezeu și paște iarbă cu gâtul ei lung de lângă tălpile desculțe ale îngerilor, e un animal. Băsescu nu poate fi animal politic. Gândac politic, da. Viața lui toată e asimilabilă vietății de bucătărie care mișună prin farfuriile nespălate și scurmă prin coșul de gunoi în căutarea unor bilețele mototolite, aruncate neglijent și date cu magiunul unor informații inavuabile. Cu ele se hrănește. De aici suge sucurile care corespund ADN-ului și amprentei dușmanilor care trebuie nimiciți. Gândacul își are habitatul în gunoaie și tot aici își găsește încuscririle și prieteniile. Gândacul e uneori păduche și incomodează spinările și scăfârliile din care suge sânge și alungă, aducându-le la zminteală și paroxism, idei. Gândacul-păduche poate parazita o cămilă, un om sau o țară. Există și așa numitul gândac puturos sau bășinos. Așa se cheamă în satul meu un gândac cenușiu care strică fructele. Gândacul bășinos, pitit în vârful unui cireș, face din mărgeaua aromată a pomului, un hap necomestibil. Toate cireșele pe care le-a atins, put. E de mărime mijlocie, chel pe spinare, bont.
Se strecoară nevăzut și are o intensă viață subterană. Serviciile umbrei îi sunt mereu de folos. La lumină apare rar, iar când apare împute aerul.
N-am apucat să spun de ce cred că între gândacul politic și animalul politic e aceeași distanță care separă zebra de păduchele lat.
Citește pe Antena3.ro
