Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Detaliile tehnice ale deciziei luate luni la Bruxelles vor fi transmise în interiorul UE pentru a fi formalizate de autoritățile naționale. Comunicatele de la summit precizează că embargoul vizează, în prima etapă, importurile pe cale maritimă, lăsând liberă aprovizionarea prin oleoducte. Conducta „Drujba” (Prietenie, în limba rusă) asigură transportul de petrol rusesc spre Polonia și Germania, o ramură sudică ajungând în Ungaria, apoi în Slovacia și Cehia. Oleoductul „Drujba” a fost construit în perioada 1960-1964, fiind, cu cei peste 5.000 de kilometri ai traseului, cea mai lungă conductă de petrol din lume. Ca o ironie a sorții „prietenia rusească” a devenit acum un motiv de dezbinare în UE. Pentru români, s-a încetățenit „drujba” doar ca scula de pus copacii jos, mai puțini știind de oleoductul „Drujba” la care țara noastră nu a fost conectată.
Țările fără ieșire la mare cer compensații pentru a renunța la facilitatea aprovizionării cu hidrocarburi esențiale, pentru a participa la pachetul de sancțiuni aplicate Rusiei agresoare. Polonia și Germania pot renunța la țițeiul rusesc, pentru că pot suplini ruta continentală cu cea maritimă prin importuri din alte surse. Ungaria, Cehia și Slovacia sunt însă „captive” la „Drujba”, rafinăriile lor neputând prelucra alte sorturi de țiței brut. Schimbările tehnologice și legarea prin conducte de porturile de la Adriatica, de unde să ia petrol derusificat, necesită investiții și ani.
Susținerea Ucrainei, iată, nu trece doar prin „stomac” și arsenalele de muniție, ci și prin conducta care aduce spre Europa petrol rusesc. Oficialii de la Kiev amenință cu o blocare a oleoductului „Drujba”, a cărui ramură sudică trece prin teritoriul ucrainean, ceea ce a determinat o replică imediată a Budapestei, agresată în starea economiei.
Sub presiunea războiului din Ucraina, istoria pe continent se schimbă rapid după ce părea „anchilozată” în moștenirea unor structuri economice și fluxuri de comerț care au rezistat după căderea Zidului Berlinului și dizolvarea CAER. Rusia și-a păstrat timp de trei decenii poziția de furnizor de materii prime energetice pentru țările din Europa Centrală și de Est, mai mult, întărind-o prin extinderea livrărilor către Vest. Dacă până în 1990 petrolul brut ajungea prin oleoduct în Republica Democrată Germană până la Rostock și Leipzig, acum el este trecut în contul Germaniei Federale, care îl folosește prin rafinare pe tot teritoriul. Franța și Italia sunt, de asemenea, mari importatoare de țiței din Rusia, dar și de motorină.
La summitul de la Bruxelles s-a discutat mult de politică, de întărirea intransigenței față de Rusia, care impune nu doar sancțiuni economice. Uniunea Europeană vede acum că nu are o strategie comună de apărare, apartenența la NATO asigurându-i „un spate” solid, dar puțină libertate de decizie, fiind la remorca Statelor Unite. Conflictul din Ucraina a accentuat această dependență pe care ar dori să o „împacheteze” diplomatic în conceptul unei politici proprii de apărare. Să vedem ce iese, pentru că această linie de independență nu prea convine marelui aliat. Primele măsuri anunțate de UE - achiziții comune de armament și programe de cercetare pentru industria de apărare - nu pot să fie aplaudate de la Washington. Marile companii americane de armament sunt principalii furnizori pentru NATO, industria militară europeană prinzând doar firimituri din comenzile de înzestrare finanțate de țările din UE.
Klaus Iohannis, reprezentantul Românie în Consiliul European, a susținut măsurile din pachetul șase de sancțiuni, dar nu a prezentat în țară consecințele economice ale interzicerii importurilor de petrol din Rusia. O evaluare „globală” a creșterii prețurilor la energie, materii prime și a inflației-record a fost făcută de Iohannis prin pasarea întregii răspunderi la Putin. De altfel, doar câteva date generale au fost oferite de oficialii din guvern pentru a pregăti lansarea embargoului de petrol rusesc. Prețul „de speriat” la pompă al carburanților este doar un preludiu, pentru că el a perceput și înglobat până acum doar perturbarea globală a pieței petrolului.
Ce se va întâmpla după ce se taie total importul de petrol rusesc? Statistica din anul trecut arată că o treime din importul de petrol brut era asigurat din Rusia, care alimenta rafinăria Petrotel Lukoil de la Ploiești, cu o capacitate de 2,5 milioane de tone anual. Rafinăria de la Midia are capacitatea de 6 milioane de tone și se aprovizionează din Kazahstan, portul de încărcare fiind Novorosiisk, pe litoralul rusesc de la Marea Neagră. Problema poate apărea din transportul maritim spre Constanța, în condițiile de nesiguranță sporită din Marea Neagră, unde deja operatorii percep sume tot mai mari pentru asigurări. Un preț uriaș la petrol, de peste 125 de euro/baril, cu o lipsă de materie primă în rafinăria de la Ploiești a Lukoil și tăierea importului de motorină rusească nu prefigurează un tablou prea liniștitor pe piața internă a carburanților. Dar sentimentul de solidaritate cu Ucraina și bucuria că am scăpat, în fine, de „jugul” petrolului rusesc compensează cu prisosință lovitura la buzunar dată de embargo.
