Întîia oară la Machiaj

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Cum intri pe coridor, de la o măsuţă jerpelită, ridică privirile somnoroase bodyguardul de serviciu. E un flăcău de la ţară. Pînă mai ieri păzea vitele pe islazul comunal. Islazul a fost revendicat însă de un şmecher de la Bucureşti, care a adus acte potrivit cărora bunicul său, boierul ţărănist Scafandache, martir al închisorilor comuniste, şi-a avut conacul, unde, de altfel, trăgea Maniu în drum spre Badăcin.

ROMĂNIA CA O TELENOVELĂ
Moto:"Trăim în România, şi asta ne ocupă tot timpul‘‘
Mircea Badea

Cum intri pe coridor, de la o măsuţă jerpelită, ridică privirile somnoroase bodyguardul de serviciu. E un flăcău de la ţară. Pînă mai ieri păzea vitele pe islazul comunal. Islazul a fost revendicat însă de un şmecher de la Bucureşti, care a adus acte potrivit cărora bunicul său, boierul ţărănist Scafandache, martir al închisorilor comuniste, şi-a avut conacul, unde, de altfel, trăgea Maniu în drum spre Badăcin. După ce l-a cîştigat în justiţie, şmecherul l-a închiriat unei firme de jocuri de noroc. Astfel că acum, pe locul păscut de vacile satului, ţăranii din jur îşi pierd banii cîştigaţi cu greu. Rămas fără loc de muncă, flăcăul s-a angajat la firma de pază şi protecţie Securité, cu accent pe e, ca să se deosebească de Security, firma concurentă. E lălîu, prost îmbrăcat şi încercat amarnic de o diaree cu care s-a pricopsit mîncînd nişte prune nespălate. Treci de el, o iei pe culoarul pustiu la această oră tîrzie din noapte, citeşti la Gazeta de perete a Sindicatului, Meniul zilei la bufetul din incintă, salivezi la Costiţă cu fasole, laşi în urmă, pe dreapta, magazia de rochii, străbaţi holul în care merge un televizor inexplicabil şi ajungi la Machiaj.

Lumina slabă dă un aer de lampă cu gaz. Fetele discută despre ultima coafură a lui John, clasa Întîi, cîntăreţ de muzică pop, în mare vogă, care a dat lovitura umplînd de fard o intelectuală obosită, invitată a unei dezbateri de pe Programul 2. Miroase puternic a colonie ieftină, a pudră şi a piele de femeie. Televizorul de pe măsuţă e dat pe un post privat, care difuzează un film american de duzină. Tocmai acum acţiunea a ajuns la scena în care eroul pozitiv, poliţist căzut în patima beţiei, dar pe cale de a se reabilita, spărgînd o gaşcă de traficanţi de droguri, se tăvăleşte (prudent, filmul e interzis doar copiilor sub 15 ani!) cu o chelnăriţă cinstită, dar divorţată. Gemetele semnificative umplu încăperea. Nimeni nu se sinchiseşte. Cîţiva inşi în sumane grele, flocoase, dintr-o turmă de oi, striviţi pur şi simplu sub căciuli dacice, stau cuminţi pe canapelele din piele roasă în multe locuri. Aşteaptă de vreo jumătate de oră să vină şi să-i ia redactoarea emisiunii Noi suntem români/ şi-n veci de veci aici stăpîni. Respectiva, o fetişcană veselă fără motiv, în minijupă şi cizme de fată de pe şoseaua de centură, s-a rătăcit cu vorba pe undeva pe la etajul doi, unde a întîlnit o fostă colegă. Popularii nu se impacientează de întîrziere. Stau cu bărbia în măciuliile ciomagelor de stînă, luate de la Recuzită pe bază de bon, şi pe care le vor prezenta în direct ca moştenite de la străbuni. Lîngă uşă aşteaptă un bărbat cu o privire nesigură. E un cîştigător de premiu prin telefon la un concurs în direct despre Prevenirea cutremurelor. L-a trimis la Machiaj moderatoarea emisiunii şi el, întîia oară la televiziune, nu ştie ce să facă. Stă acolo, în picioare cu o pungă de plastic în mînă. Dă buzna vedeta unei emisiuni-spectacol. E aproape goală sub rochia de muselină.

– Fetelor, mi-au intrat în fund chiloţii?, se interesează ea. Fetele se opresc din sporovăit. Bacii de pe banchetă nici nu ridică privirile. N-au mai fost pînă acum la tv şi se întreabă, neliniştiţi, dacă li se vor vedea şi căciulile. Fetele o pun să-şi răsucească bucile spre ele.

– Nu intră! conchid, întorcîndu-se la ciripit.

Vedeta e mulţumită. Drept urmare, prinde a se fîţîi de colo pînă colo, fîlfîindu-şi pînzele.