x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Iertarea conştientă

0
Autor: Maria Timuc 16 Oct 2011 - 21:00
Sunt multi oameni care cred ca au iertat, dar "testul experientei" arata ca iertarea nu este reala. Cand spun "testul experientei" ma refer la resentimentele, respingerea, tensiunea interioara, anxietatea, frica, ura sau orice alta traire negativa apare in relatia cu o persoana pe care presupunem ca am iertat-o. Cum sa ne aducem pe noi insine intr-o stare interioara in care putem simti iertarea adevarata, eliberarea de propria negativitate si, in acelasi timp, in acea stare din care putem atrage experientele de viata pe care ni le dorim? Incapacitatea de a ierta ne bocheaza unele dintre cele mai minunate posibilitati creatoare, ne fractureaza inspiratia si ne intuneca intuitia, iar energia negativa acumulata in subconstient atrage si evenimente de viata dificile, care vor sa ne arate ca nu ne-am recunoscut cu adevarat si nu ne-am schimbat modul gresit de a gandi. Cum am creat noi "neiertarea", fie ca suntem constienti de ea sau nu? Ei, bine, am creat-o prin perceptie. In clipa in care parintii ne-au refuzat o placere in copilarie, mintea ne-a spus automat ca ei nu sunt destul de buni. Ne-am concentrat apoi prea mult asupra tuturor defectelor, a refuzurilor, a respingerilor, a partilor neplacute ale parintilor nostri si, concentrandu-ne atentia asupra acestor parti neplacute, am introdus in propriul subconstient energie negativa sau gandire eronata. Ea a devenit program, si de acolo a incercat sa iasa la suprafata prin diferite intamplari nefericite, dar am proiectat in continuare cauza trairilor noastre asupra lumii exterioare si am continuat sa acumulam energie negativa in subconstient. Ceea ce vreau sa spun mai clar este faptul ca noi cream "neiertarea prin concentrarea mentala asupra situatiilor negative din viata noastra", ceea ce ne face sa nu le mai putem aprecia pe cele pozitive.

Pentru a ierta cu adevarat (nu ne referim astazi deloc la sensul religios al iertarii), pentru a ne elibera mintea de gandurile gresite din trecut, de energia care doreste sa fie recunoscuta apoi, producandu-ne evenimente nefericite de viata, avem nevoie sa iertam constient. Iar a ierta constient inseamna a privi persoana, situatia, evenimentul de viata sau pe noi insine in sens invers; a ne concentra asupra partilor pozitive pe care le-am scapat, le-am ratat, nu le-am observat atunci cand am creat neiertarea. A nu ierta inseamna, iata, a nu vedea cu mintea (deci nici in emotie, nici in sentiment) partile bune, pozitive, a nu intelege, a nu gasi scuze unor raspunsuri si atitudini de viata ale altor oameni. Concentrarea asupra aspectelor pozitive ale parintilor nostri, de exemplu, concentrarea asupra motivelor care au stat in spatele comportamentelor lor, gandurile de apreciere, de multumire si de recunoastinta ne readuc in suflet si-n minte puterea de a ierta. Procedeul poate fi aplicat in orice situatie de viata, oricat de dramatica si de lipsita de parti bune ar parea. Sa nu uitam ca neiertarea ne prejudiciaza pe noi insine, caci energia prezenta in inconstientul nostru atrage permanent situatii de viata care incearca sa ne arate ca am gandit gresit, iar continuarea gandirii gresite ne arunca in alte suferinti. In fata oricarei dificultati de viata, intrebarea noastra ar putea fi: "Ce anume am eu de iertat in mine pentru ca situatia aceasta sa nu mai apara in viata mea"? Iar ce avem de vindecat intotdeauna este propria minte, care s-a concentrat candva asupra suferintei, a raului, a injustitiei, a urii, a deznadejdii. Cu totii facem asta si suntem nevinovati, caci gandirea negativa ne capteaza pana acolo unde o credem reala. Daca nu percepem sincer partile bune ale unui om sau ale unei situatii de viata inseamna ca ne concentram negativ si vom resimti asta sub forma incapacitatii de a ierta sau a trairilor interioare care sesizeaza ca n-am iertat: respingere, ura, anxietate, suferinta, iritare etc. Lipsa de iertare este semnul ca gandim negativ si gresit. Iertarea creeaza un sentiment placut de usurare, o stare de bine, care sesizeaza ca ne-am corectat gandirea. Asta-i iertarea constienta (concentrarea mintii asupra lucrurilor pentru care putem fi recunoscatori) si, atunci cand o facem cu atentie, chiar in scris, ea se va dovedi un instrument foarte puternic de vindecare, o forta eliberatoare fantastica, pentru ca scoate mintea de sub pute­rea de atractie a fortelor incons­tien­te. Asta-i iertarea; cand o simtim, suntem constienti, negativitatea interioara dispare de la sine, iar sufletul omului se simte liber de suferinta!

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de