Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
A ținut criza două luni și n-am apucat să aud pe cineva, în viața reală, îngrijorat că n-avem guvern. Sau cu viziuni apocaliptice după Stelică Ion. Să zică unul: fraților, fără ăsta, o să ne-mpuște ca la Phenian, pentru că ne uităm pe Netflix.
Au fost întrebate ONG-urile de ce nu s-a ieșit la proteste în stradă, ci doar la miștouri online. Au dat-o cotită: că pandemie, că dezgust. Că a lipsit o Ordonanță 13, să sară lumea din baie. Un „generator de emoție”, cum se zice la ei.
Tot gura păcătosului a dat-o pe-aia dreaptă: Știți filmele în care urmărești până la sfârșit acțiunea, ca la final să descoperi că personajul pe care îl credeai pozitiv era exact cel negativ din spatele complotului? - a întrebat Barna. E: asta se întâmplă în acest moment în România!
Sigur, Barna s-ar fi desconsiderat ca politician dacă spunea adevărul până la capăt. Omul s-a referit la personajul Iohannis, uitând să menționeze că e valabil și pentru el, care acum două luni negocia și vota cu Ciuma pentru demolarea Guvernului.
De fapt, explicația e simplă. Partidele de dreapta au reușit în mai puțin de un an să ucidă speranța, reinstaurând axioma românească privind politica: „N-ai cu cine!”. Ecosistemul lor chiar a sunat mobilizarea, dar nu a răspuns nimeni.
În cele două luni de criză, premierul a invocat programul de guvernare doar ca să-și negocieze mai bine șefia partidului și Senatului. Turcan și-a amintit că nu sunt bani de pensii abia când au lăsat-o fără minister. La ce-ți folosesc asemenea guverne?
Dar, vorba ONG-urilor, încă n-au sosit „generatoarele de emoție”. Facturile de la lumină și gaz.
Citește pe Antena3.ro
