În artă, pe lângă prietenia cu muza inspiratoare, e necesar să ai şi un înger păzitor, care să întindă o aripă ocrotitoare asupra ta, actorule, când păşeşti în echilibristică pe sârmă fără plasă salvatoare dedesubt. Simpaticul, fermecătorul actor Mitică Popescu a trecut prin negura înfricoşătoare a unei perioade, în care a stat închis în puşcăria comunistă. Era student când a fost invitat la mica sărbătorire de ziua numelui la un vecin. Mitică Popescu, studentul la Teatru, s-a dus la sărbătorirea asta şi acolo nişte invitaţi au spus bancuri cu atingere la stupidităţile regimului comunist. Printre meseni se afla şi un informator la securitate, care i-a turnat pe toţi. Mitică Popescu doar se amuzase de bancurile politice, doar râsese, dar a încasat o condamnare de 4 ani. Mai mult de doi ani a fost la canal, la Tichileşti, de fapt, la capătul canalului, şi tot viitorul lui se năruise.
Îngerul lui păzitor s-a numit teribila actriţă Leopoldina Bălănuţă. S-a luptat ca o leoaică și l-a angrenat în acţiunea de reabilitare a lui Mitică Popescu şi pe rectorul Academiei de Teatru şi Film, meşterul Radu Beligan. S-au chinuit mult până au reuşit ca Mitică Popescu să fie reprimit în Facultatea de Teatru. Fără strădania providenţială a Leopoldinei Bălănuţă, sprijinită şi de Beligan, talentatul Mitică Popescu n-ar mai fi făcut performanţă în teatru şi film. Simpaticul comic Vasile Muraru a simţit mângâierea a doi îngeri păzitori. Unul a fost un actor bătrân de la Bacău, care l-a îmbărbătat să nu se mai sfiască cu nasul lui lung, căci nasonele agabaritic chiar îi va aduce succesul. Aşa s-a întâmplat, alături de celălalt năsos, Nae Lăzărescu. Al doilea înger păzitor a fost profesorul lui din facultate, marele Dem Rădulescu. Acesta i-a ghidonat paşii în actorie, a simţit potenţialul mare al studentului Vasile Muraru. Nu degeaba Muraru îl imita la şcoală pe Dem Rădulescu, spunea lecţia la geografie, la matematică, chiar la rusă cu vocea Bibanului.