Invoire pentru cresterea ierbii

Marti, 20 februarie a.c. Televizorul, legatura mea unica si vitala cu lumea, sucomba. Crainica, blonda, surazatoare, numai smacuri si alifii, dispare fara sa mai apuce sa duca pana la capat un nume cu aura si sacralitate: "Traian Bas..." "...escu", se topeste intr-un chenar negru biruitor cu diagonala de trei palme si jumatate...

Marti, 20 februarie a.c. Televizorul, legatura mea unica si vitala cu lumea, sucomba. Crainica, blonda, surazatoare, numai smacuri si alifii, dispare fara sa mai apuce sa duca pana la capat un nume cu aura si sacralitate: "Traian Bas..." "...escu", se topeste intr-un chenar negru biruitor cu diagonala de trei palme si jumatate. Sunt orele 10 antemeridian. Ma aflu la Sangeru si este momentul in care imi scriu de obicei, si apoi dictez telefonic ciorna pentru "Jurnalul National". O reprimesc pe faxul primariei pentru o necesara corectura, care nu iese niciodata, in forma finita a ziarului, cum trebuie.

Curentul electric - e un afis in fata portii - va reveni la orele 17:00. In consecinta, sapte ore fara televizor, dar si fara fax. Mobilul meu a murit odata cu becul de pe releul plantat in varful dealului. Intreruperea, aflu, e valabila pentru toate comunele din zona. Sa arunc, cu prastia poate, nescrisa mea ciorna catre Capitala!

De zile in sir tovarasia televizorului m-a capiat. Traian Basescu, Traian Basescu, Traian Basescu. Ce-a mai zis, ce-a mai facut, ce-a mai....Traian Basescu. Scurte pauze de respiratie cu Monica Macovei. Imagini cu Monica Macovei. Fara sonor. Subtext caricatural. Ministresa vorbeste parca singura. Comentariu Emil Boc: "Fara Monica Macovei, Romania n-ar fi intrat niciodata in Uniunea Europeana". Haida-de! Din nou Basescu, din nou Traian Basescu. Basescu a zis, Basescu a dres. Ce-a zis! Ce-a dres? N-a dres nimic. Ca elevul Bula, lasat in magazinul cu jucarii, rupe capul girafei, scoate chiloteii papusii, darama candelabrul, iar in final da foc magazinului. Suntem tara Traian Basescu, poporul Traian Basescu, filosofii nostri se cheama Traian Basescu. Banca Nationala inmaneaza la televizor, in cadru solemn, moneda de aur cu efigia lui Traian, Traian al Romei, lui Traian Basescu de la Bucuresti, via Constanta. Respiram Traian Basescu, gandim Traian Basescu, pandim clipa in care apare, reapare, Traian Basescu. In rest, nimic. Banii Uniunii Europene, proiectele integrarii, insamantarile de primavara, gradinita copilului? Aiurea!

Ies in curte, canta un cocos in ograda vecina. Aud vrabiile. Cerul, cu doua fuioare de nor, palid albastru. Nici cocosul, nici vrabiile, nici cerul, nu se uita la televizor. Pana de curent nu le afecteaza de nici o culoare. Ele nu sunt, ca mine, ca dumneavoastra domnule cititor, narcomani de Traian Basescu. Pana de curent ma lasa orfan de Traian Basescu.

Dau ocol curtii si observ nauc colturile firave ale ierbii. A dat, fara sa stiu, iarba. Imi vine sa ma arunc pe burta, sa-mi lipesc tampla de pamant si sa ascult cum creste, sporindu-si clorofilele, iarba.

Dumnezeule, de zile, de saptamani, creste iarba fara sa ma intrebe, fara sa se uite la televizor, fara invoire de la Traian Basescu. Cresterea ierbii nu figureaza in programul prezidential, absenteaza din ingamfarile Monicai Macovei si nu e capat de rand in programul guvernamental. De atata liniste aud cum se izbesc de geamuri razele de luna, scria (am citat versul aproximativ) Lucian Blaga. Poeta de interior Nina Casian auzea cum se depun pe mobile firele de praf. Eu, gratie unei banale intreruperi de curent, anuntate de Electrica Sud, am fost deconectat sapte ore de la Traian Basescu. S-a dat invoire pentru cresterea ierbii. Sapte ore n-am radio, n-am televizor, n-am decat in forma unei cutii de chibrit inutile, telefon mobil. N-am deci nici Traian Basescu. N-am nici Monica Macovei, femeia providentiala care ne-a varat in Europa, iar daca o mai bosumflam nitel, ne zvarla afara ca pe niste vitei extrasi din uterul vacii. Am timp, sapte ore, sa vad cum, subtire, pana in zidul de piatra al casei, se tese camasa fragila a primaverii. "Verde crud, verde crud...." S-a dat invoire la iarba. Sunt, sper sa nu se prapadeasca unii de ras, fericit. Plec, cale de 50 de kilometri la Ploiesti, pentru a-mi dicta de acolo ciorna cu iluzia ca ma voi intoarce iute pentru a mai prinde un ceas de libertate a ierbii. La 5:00, televizoarele vor urui din nou Traian Basescu, Traian Basescu, iar eu voi visa romantic la o noua si izbavitoare pana de curent.