Istoria ca telenovela - O calatorie sinucigasa

Sedinta Comitetului Politic Executiv, dedicata evenimentelor de la Timisoara - 17 decembrie 1989. Nicolae Ceausescu anunta furios ca Vasile Milea, ministrul Apararii Nationale, Tudor Postelnicu, ministrul de Interne, si Iulian Vlad, seful Securitatii, vor fi destituiti, pentru ca nu i-au executat comenzile de restabilire a ordinii in oras. Patru din cei douazeci si sapte de membri - Gheorghe Radulescu, Constantin Dascalescu, Manea Manescu si Gheorghe Oprea - indraznesc sa ingaime ca totusi poate n-ar trebui destituiti, o data ce si-au facut autocritica. Nicolae Ceausescu se supara sau, ma rog, se preface ca se supara, tranteste hartiile si da sa plece. Aproape toti cei din CPEx sar si-l cheama inapoi. Emil Bobu balmajeste: "Va rugam sa nu va suparati, tovarase secretar general".

Gheorghe Radulescu, cel care avansase primul obiectia, se scuza: "Eu nu am facut propunerea aceasta ca sa ajungem la o asemenea situatie. A fost o simpla parere".

Pe neasteptate, de parca nimic nu s-ar fi intamplat, Nicolae Ceausescu se linisteste: "Bine. Atunci eu voi pleca maine in Iran si vom relua aceasta problema dupa ce se vor termina evenimentele de la Timisoara".

Si desemneaza "sa se ocupe de aceste probleme" (ale crizei de la Timisoara) pe Elena Ceausescu, impreuna cu Manea Manescu.

Vizita sta totusi sub semnul intrebarii pana in ultima clipa. Cel putin asa incearca sa ne convinga Silviu Curticeanu, seful Cancelariei, in memoriile tiparite sub titlul "Marturia unei istorii traite": (…) nici eu, nici cei de la serviciul Protocol n-am stiut pana in dimineata zilei de 18 decembrie, cu o ora inainte de decolare, daca vizita va avea sau nu loc."

VOIAJ IN IRAN. A doua zi, 18 decembrie 1989, Ceausescu pleaca in Iran. Avionul decoleaza la 8:30 de pe Otopeni. Avem putine marturii despre acest voiaj. Insotitorii nu s-au grabit sa povesteasca. La randul lor, cercetatorii au fost mai putin interesati de acest moment, concentrati aproape exclusiv pe vartejul din tara. Amanunte interesante ne sunt oferite totusi de Declaratia lui Ion Stoian, fost membru CPEx, la ancheta penala din 16 februarie 1990. Inculpatul l-a insotit pe Nicolae Ceausescu in Iran, in calitate de ministru de Externe. (Fusese numit in acest post la 3 noiembrie 1989). Potrivit Documentului: "N. Ceausescu, imediat dupa decolare, s-a retras in birou sau in spatiul de odihna, unde a ramas pana la Teheran".

Ion Stoian, asemenea multor CPEx-isti, vrea sa-si scape pielea. Multe dintre observatiile sale trebuie luate cu prudenta. Cum ar fi, de exemplu, cea potrivit careia pe culoarele CC din zilele respective aparusera in numar mare "ofiteri de Securitate, unii imbracati in civil". Exceptie facand insa amanuntul - dinadins strecurat - ca la Teheran, desi ministru de Externe, "nu am primit de la Bucuresti nici un fel de stiri, cu exceptia unei scurte telegrame semnate de Aurel Duma, care cuprindea evenimente internationale nesemnificative", relatarea calatoriei in Iran merita atentie. Ceausescu se izoleaza asadar in partea din fata a avionului prezidential. Cei care-l insotesc raman in partea din spate: Ion Stoian, Constantin Mitea, Vasile Nicolcioiu. Ce face Nicolae Ceausescu nu stim. Stim ce fac ei? Da. Evita subiectul - intamplarile din tara - , desi participasera la faimoasa sedinta a CPEx din 17 decembrie 1989: "In timpul zborului nu am discutat nimic despre Timisoara sau despre sedinta CP cu Nicolcioiu sau cu Mitea".

Din cate-mi amintesc, la un dialog tv, Ion Coman, cel trimis la Timisoara in dupa-amiaza de 17 decembrie, impreuna cu Victor Stanculescu, Mihai Chitac si altii, mi-a raspuns la o intrebare precisa ca pe toata durata zborului n-au adus vorba nici unul dintre ei despre nebunia de la locul catre care se indreptau. De ce taceau oare si cei din cursa Bucuresti-Timisoara si cei din avionul Bucuresti-Teheran?

LUMEA PRIN CARE TREC

"Parul ocaziei" Iunie 1860. Puterile protectoare n-au decis nimic inca in chestiunea Unirii reale a Principatelor. Moldova si Tara Romaneasca au Parlamente separate, cu guverne separate. De priceput in atare conditii cat de greu se adopta legile. Scrie A.D. Xenopol in a sa Istorie: "Legile de interes comun trebuiau sa fie propuse de comisia centrala, trimise apoi la ambele adunari care, daca le amendau, trebuiau sa se intoarca la comisia centrala; cele de interes special trebuiau iar sa fie propuse de guverne si sa fie de asemenea cercetate de comisia centrala si reintoarse la adunari. Mijloacele de comunicatie, fiind primitive si incete, se intelege cata zabava trebuia sa aduca o asemenea organizare in mersul trebilor". Din intalnirea cu nerabdarea liberalilor radicali de a vedea Unirea realizata, tasnesc fel de fel de initiative. Deputatii moldoveni propun astfel ca Legea Curtii de Casatie, pentru a fi urgentata, sa fie dezbatuta la Bucuresti de cele doua Parlamente. In sedinta din 28 iunie 1860, Mihail Kogalniceanu (foto), premierul Ministeriului (cum i se zicea Guvernului) moldovenesc se opune, argumentand astfel: "A se intruni adunarile ar fi o lovitura de Stat si, spre a o face, ar trebui sa avem mijloacele necesare. Ocazia trebuie prinsa de par, dar ocazia aceasta n-are par; trebuie sa ne silim a face sa-i creasca parul, ca sa avem de unde o apuca".

BARFE

Molima patetismului Pasoptistii sunt patetici la modul absolut. Pana si in scrisorile dintre ei nu se dau in laturi de la cuvinte mari. Cand Zoe Golescu, mama Golestilor, implineste 60 de ani, Dimitrie Bratianu ii trimite din exilul parizian, in 1852, o scrisoare in care mentioneaza ca ridica paharul "in sanatatea romancii care cu a ei mina a infipt in pieptu-mi cea dintii cocarda a mistuirii, si a carei mina va primi o zi din ochii-mi cea dintii lacrima de bucurie a biruintei, cu toti copiii, vivat!". Dimitrie Bratianu e pasoptist. El isi incheie astfel epistola de felicitare: "Sa traiasca muma celor patru frati proscrisi, frati de singe, frati de inima, frati de cruce, saminta, pui de ruman, mindria ei si pavaza Romaniei!". Ma rog! Dificultate. Cea mai mare dificultate in lectura gazetariei lui Caragiale: cunoasterea epocii. Asumate ca interventii-pistol, articolele marelui scriitor se refera la fapte, oameni si evenimente la zi in timpurile respective. Despre Dimitrie A. Sturdza, P.P. Carp, Dumitru Bratianu sau C.A. Rosetti (foto) poti afla din dictionare, din enciclopedii sau chiar din manualele de Istorie. Destul de greu. Nume precum Sihleanu, Missail, luate peste picior de Caragiale, sunt greu de descoperit cu instrumentele de lucru, extrem de sarace la capitolul Epoca lui Carol I. Ca sa nu mai spun ca, pentru a intelege ce stat de leafa serveste gazetarul Caragiale, e musai sa cunosti vremea sa pana in cel mai mic amanunt.

SECOLUL XXI

MARTIE 2000. Vladimir Putin se lasa surprins de fotografi si cameramani in timp ce se alege pe sine la prezidentialele din Rusia. Rusia intra intr-o noua era: de stabilitate interna, dar si de revenire la politica externa imperiala de pe vremea tarilor si a secretarilor generali ai PCUS

NIMIC NU SE PIERDE

Printul Carol, viitorul Rege Carol al II-lea al Romaniei, si printesa Elisabeta, viitoarea Regina a Greciei, in costum popular, cu opinci. O carte postala ilustrata din Romania dinaintea primului razboi mondial, reprodusa in excelentul album "Taranul roman in vechi carti postale ilustrate", intocmit de Codrin Stefanescu si Silviu N. Dragomir. Si pe vremea aia imaginea conta…