Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Cănd David Fincher s-a hotărăt să regizeze filmul care urma să se cheme "Zodiac", le-a spus hotărăt producătorilor: "Nu vreau să fie un nou film despre un criminal in serie, vreau să fie un film cu un criminal in serie". Diferenţa era una foarte importantă in cazul regizorului obsedat de nuanţe şi detalii, regizorul care realizase "Usual Suspects", un film in care cel care-l interpreta pe criminal nu apărea pe genericul de inceput tocmai pentru a nu da nici cel mai mic indiciu spectatorilor.
Cănd David Fincher s-a hotărăt să regizeze filmul care urma să se cheme "Zodiac", le-a spus hotărăt producătorilor: "Nu vreau să fie un nou film despre un criminal in serie, vreau să fie un film cu un criminal in serie". Diferenţa era una foarte importantă in cazul regizorului obsedat de nuanţe şi detalii, regizorul care realizase "Usual Suspects", un film in care cel care-l interpreta pe criminal nu apărea pe genericul de inceput tocmai pentru a nu da nici cel mai mic indiciu spectatorilor. De data aceasta Fincher a vrut să facă un film cu un criminal in serie, dar despre un jurnalist, despre o ştire de ziar, intr-o poveste care să semene in construcţie cu filmul "Toţi oamenii preşedintelui".
Filmul se bazează pe cazul real al criminalului care s-a numit singur Zodiac, a purtat o corespondenţă cu poliţia intinsă pe mai mulţi ani şi a pretins că a ucis 36 de persoane, deşi autorităţile au anchetat doar opt in acest dosar. Toate personajele din film au corespondenţi reali - cei mai mulţi trăiesc incă - undeva in America, iar jurnalistul care e eroul principal (in ciuda titlului filmului care poartă numele criminalului) a scris două cărţi despre Zodiac, alte căteva despre criminalii in serie şi recunoaşte că are deja o obsesie pentru rezolvarea acestui caz, al cărui mister datează de mai bine de 38 de ani.
Filmul Zodiac a avut premiera la Cannes (a fost in competiţie cu filmul lui Cristi Mungiu) şi este, dincolo de senzaţionalul faptelor criminalului, o lecţie despre investigaţia jurnalistică. Are două ore şi 40 de minunte şi, pentru răbdarea spectatorilor de astăzi, pare o poveste destul de lungă care ar fi trebuit cumva scurtată. Doar că la vizionare iţi dai seama că nimic nu putea fi scos de acolo, că fiecare secvenţă e incă o cărămidă, incă un detaliu, in povestea pe care jurnalistul de pe ecran incearcă să o dezlăneze.
Mi-ar plăcea ca acest film să fie oferit spre vizionare, in prima zi de facultate, studenţilor de la jurnalism, cam cum mi s-a intămplat mie pe vremea cănd făceam şcoala BBC şi profesorul meu, Mike Ormbsy, ne-a pus să vedem "Toţi oamenii preşedintelui".
Citește pe Antena3.ro
Ultima dată am auzit numele lui Ormbsy acum vreo doi ani şi era legat de un documentar despre copiii din Rwanda acuzaţi de vrăjitorie. Din păcate, nici unii din colegii mei n-au mers pe calea documentarului, ca să nu mai vorbim despre romanul de investigaţie sau cel jurnalistic. A făcut-o insă Tatiana Niculescu Bran, nu intămplător şi ea conectată la şcoala de jurnalism BBC (redactor-şef al secţiei romăne al BBC World Service) cu Spovedanie la Tanacu, primul roman non fiction din literatura ultimilor 20 de ani. Culmea e că filmul lui Mike şi cartea dnei Niculescu Bran au pe alocuri lucruri comune, fără ca unul să ştie de munca şi existenţa celuilalt. Ambele subiecte sunt legate de exorcizări şi de persoane foarte tinere.
Altfel, eu tot mai sper că şi in jurnalismul nostru (de ziar sau de revistă) vor apărea curănd articole de investigaţie, nu despre furturi cu acoperire politică sau despre evaziuni fiscale, ci despre oameni obişnuiţi şi problemele lor extreme, fie că sunt crime, fie că sunt dispariţii, fie că e altceva. (Eu, una, lucrez la asta.) Aşa că, dacă sunteţi jurnalişti, mergeţi să vedeţi Zodiac cu ochi de profesionist, nu de cinefil.
Â
Â
